duminică, 7 februarie 2010

Studiul 1 cu măr şi fereastă

Te privesc. Eşti înmărmurit. Ce vrei să-mi spui?
Taci. Ei bine, n-o să mai taci tu, dragule. O să-mi vorbeşti. Numai mie o să-mi spui, tot ce te ustură. Acum şi pururea...O să te deschid, o să vezi ce-o să mai ciripeşti atunci. Tot laptele de l-ai supt...
Încă o sorbitură de cafea, pîna nu se răceşte... Pot. Trebuie. O să fac ce ştiu. În fiecare dimineaţă, de la 7 sunt aici şi fac ce ştiu. Azi sunt pentru tine. Ieri am fost pentru Ion. Cine-a fost alaltăieri? O să mă uit în caledandar, acolo îi scriu pe toţi...Toţi morţii pe care i-am năşit mi-au primit părinteşte degetele roşii în toracele lor. Toţi, în camera asta de piatră verzuie, morga mea-verişoară'mea a mare, tu care mă primeşti cu inima deschisă în oricare vesel ceas.
Îmi trag halatul, nu-mi trag mănuşile. Niciodată. La treabă. Forceps... Ridic ochii. Am uitat mărul...Mărul meu de fiecare zi, Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă...Îl apuc hămestiă cu degetele mele într-una roşii, de-l înroşesc şi pe el. Mi-l arunc în sîn. Abia cînd încep să aud foşnind pe sub buric frunzele prăfuite de la toţi merii merilor, în vecii vecilor, ridic eu bulbii ochilor spre tine, cum i-am ridicat ieri spre Ion şi apuc bisturiul... Aşa, să ţii pupilele tale frumoase larg deschise , uite ce-ţi fac, să nu le-nchizi... comunicăm, da?
Ultima înghiţitură de cafea. Săptămîna trecută-mi spuneai că ştiu eu ce fac, că sunt deşteapta ta, că pe mine mă vrei ca să împlinim asta....Trebuie să-mi amintesc...Să-mi amintesc cum urlă cîinele roşu Burgund in faţa ferestei de câte ori mă apuc de treabă, că-mi dă semnalul de început cu bagheta dirijorului, hai că-şi pune şi fracul aşa, de control, de avertisment. În fiecare dimineaţă cănd intru aici îi întind pacheţelul de carne şi baghetuţa zilnică, aşa mi-a cerut, e cutuma lui şi i-o respect. A urlat? A urlat...Gata.
Apuc flexul electric, îl apropii de stern, execut - până jos Juli baby, până jos, crepitezi - mă, da ce te-ai mai învineţit aşa, deodată - faci mişto de mine, îmi zici - da' de unde, facem conversaţie, ţi-am promis, anyway, cool down că am de lucru...
Drenul mă gîdilă pe cot, gîlgîie prieteneşte în timp ce revarsă în sifon aţişoare şatirate din plâmînul tău stîng, uite ce primăvară susură din plexul tău, dragule, toate tămîioarele, şi ghioceii pe care ţi i-am cumpărat marţea trecută, îţi aduci aminte? Deci ai plămîn puternic, nu m-am înşelat atunci , uite ce bine metaboliza el toată informaţia asta din carne de floare, cum îţi îngropasei tu pofticios năsucul în palmele mele să miroşi...ţiganca de mi le vânduse îmi şuieră în urechi: ia-le fetică, să-ţi poarte noroc, să le pui sub pernă, uite că n-a greşit, chiar am noroc, te am pernă.
Ei, da, uite şi ciorchinele de cancer, mă aşteaptă sfios să-l dau la o parte, şi-a făcut treaba, maurul, şi-a făcut datoria... Mă, sfiosule, bîşti pe marmură... şi mai lasă-mă-n pizda mă-tii, mă, nu pentru tine am venit eu pînă aici, du-te-n plâmînul lui Burgund, du-te-n gîtul mă-tii, marş, lividule, mirosule, parfumatule...
Îţi mângâi ventriculul stâng, simţi? Te iubesc, de câte ori mi-ai spus... Abia acum aud, drag, abia acum aud de la buziţele tale de ventricul curajos. Şi eu te iubesc, Mîndria Ta, Ventricule,... hait, tu cine eşti?...Fetiţa stă pe ciuci şi-mi zîmbeşte politicos, apoi îşi vede de joacă, îţi tot răsuceşte ca proasta vena cavă pe arătător, când începe să ţină şi vede ea că nu mai trage, îi dă drumul, asta scapă ca nebuna din strînsoare şi se desface, vîjjjj, vîjîie, grohăie - tu n-ai învăţat să te joci frumos?, o cert - Nu-s căţel să mă joc frumos, mă joc cum se joacă toţi copiii, cu inima ta, a ei, a lui...Pe urmă mă gîndesc la treba asta, că ştii şi tu, numai după ce ne jucăm, ne facem noi lecţiile, nu înainte... - cum te gîndeşti aşa, ciucită de parcă ai face pişu'? - aşa mă gîndesc eu, ce mă tot întrebi prostii, tot obaznică ai rămas... - Hai, vii cu mine? - Mai stau... - Cum mai stai, că ăsta pleacă, se duce în lumea lui albastră, se evaporă cu tămîioarele lui, cu tămîia, cu... - Mă ia cu el, e bine? Vaco! - Cum zici tu...

Ai obosit? Ne mai odihnim un pic? Ai nările reci, eşti sănătos ca un cîine sănătos tun. Ţi-s umede şi sărate, uite sarea de la Eforie în cornetele tale, şi dimineaţa de duminică în care m-ai cufundat în apa ierboasă, m-ai învăţat să pun palma dreaptă în faţa palmei stîngi şi să lipăi vălurelul - gata ştii să înoţi.- OK, acum poţi să mă laşi singură...
Nu mai am cafea. Nu-i nimic, de fapt îmi trebuie depărtătorul de coaste, apuc şi trag pînă pârîie... În dosul primeia, voci de femei cântă, miaună -voi, astea trei, cine...?, da, MM@M...
Cântă tare, din ce în ce mai tare, îngînă, lăbărţează...- Alo, Madrigalul, se-aude? ce mama mă-sii, mai durează? - Nu ne laşi să facem treaba, să-l ungem...? - Destul, căra-ţi-vă, am eu grijă, voi decât îl iritaţi, ia uite cum îi tremură ochii, ăsta al meu n-a murit încă. Preiau eu de aici, una singură ajunge şi aia-s eu...
Ia uite, ce mult vorbesc, credeam că o să te las pe tine să-mi şopteşti. Ştii că de fapt, îmi place să ascult. Mereu îţi fac poza vocii... Vineri? Ce-a fost vineri? hai lasă-mă, acum n-o să luăm toate zilele săptămînii la puricat... Am vorbit deja de marţi, de duminică, veniră, femeile astea să te sîcîie cu vinerea lor... Hai că mă enervez...Când mă enervez, mănînc măr. Îl scot din sân pe ăla care atîrnă pe-o ramură mai la gard, gardu' didi-n sus de Lisăndria, aia mă, aia cu gura mare, îl culeg şi-l zdrobesc în măsele, în concasor, pastă-l fac...
Se-aude din dosul peretelui, de la vecini...muzică...radio unduios...She makes my day, Palmer, aşa mai merge...
Deschid ochii...oare de când aţipisem? Te-am încălizit un pic, dragul meu, perna mea...Lumina a intrat pesemne de mult prin perdelele soioase ale sălii verzui...Acum se leagănă pe peretele dinspre răsărit, cremoasă, cu irizaţii, nu prea mai cred că respir cu plămînii, mi s-au activat branhiile. Am înotat prin tine, drag, lumina asta apoasă e dovada clară. Aici e bazinul ochilor mei, grota lui Neptun de la SansSouci unde m-ai trimis în vara când...
Hai mă, că mă uit doar la tine acum, nu mai aberez. Te-am întins destul de corect pe masa mea de piatră. Şi cred că m-am descurcat bine. Mă bucur că zîmbeşti, înseamnă că eşti mulţumit? Da, eşti. Nu te supăra, dar am aţipit un pic cu capul la tine pe umăr, cum mă ţii tu, când îmi spui calm down, baby, calm down. Te-am visat. De fapt, l-am visat pe Burgund cu coada lui ca flacăra şi cu aia te lovea peste gât, îţi depărta coastele cu labele din faţă, îşi pierduse ochii-n fundul capului şi uzul raţiunii şi-ţi înghiţea inima, rupea şi mînca, rupea şi mînca. Bietul cîine...acuma ştiu, eu sunt de vină aici, am uitat să spăl fierăstrăul electric, de la asta vine, trebuie să-l spăl acum, iartă-mă...Ies în lumină prin fereastra-uşă care dă în mica verandă cu coloane de calcar a morgii...Mă uit înapoi...eşti acolo, întis în spatele perdelei. Adie. Adii şi eu. Şi tu... - Nu-ţi mai face atîtea griji, îmi spui tu adiind... Te-ai descurcat bine. De-acuma plec. Du-te şi tu şi vezi că n-o să am timp să stau mereu cu ochii pe tine...
- Sărut mîna, tată!