joi, 21 iulie 2011

Fararme de arta urbana in iulie...

   Se poate face teatru neconvențional și într-un autobuz, nu-i așa? Surprinsă plăcut aseară când, nimerindu-mă prin București, treceam prin fața Hanului lui Manuc pe la orele 19.00... O stație de autobuz amenajată cu postere verzi ce anunțau un  "Teatru mobil provocat de Grolsch", ținea parcat în față "mobilul" afererent - un autobuz - ce avea să plece din stație pe o rută trasată de municipalitate în scop de ... urma să descopăr scopul când am ales să urc...

... Niște băieți m-au scris pe o listă, am primit bilet gratis și m-am suit în față... interior cu care suntem familiarizați de mici copii, plus niște boxe atârnate de bare... La un moment dat autobuzul o fi plecat din stație, căci am înacasat niște zgâlțâieli cumva neînsemnate în timp ce un băiat își făcea de lucru cu noi -  distrăgând atenția de la peisajul plimbător de sub ferestre. Părea animat,  povestea despre imortalitate - "ce mai pubelă de gunoi!" și "de ce ne iau oamenii pe noi drept pubele" (asta a fost cam beckettian așa...), despre coșmarul lui de a fi carnivor (= iubitor de carne): "o să mă devorez pe mine însumi în sens invers într-o zi) și despre un gândac simpatic de bucătărie care m-a și înlăcrimat duios (ce să fac, am și eu pe acasă).
Mi-a plăcut chestia asta (a ținut așa, cam vreo jumătate de oră de călătorie cu mașina), am rămas și la partea a doua - cu începere de la ora 20.00. Plăcut și asta, am și râs...
Băieți simpatici, actori buni...
Am rămas puțin de vorbă cu Jean Lorin Sterian, inițiatorul proiectului, am primt chiar și un flyer... am ajuns acasă în cele din urmă (cu trenul de noapte spre Craiova) unde am intrat pe www.experimentalist.ro (habar n-am dacă de data asta se va deschide link-ul de aici, eu m-am străduit...) și am găsit asta:

"Chiar și după al doilea performance susținut în “teatrobuz” rămân la prima concluzie: o experiență traumatizantă. Pentru actorul de rând sau chiar și pentru cel care a mai jucat în hale, beciuri, acoperișuri, mansarde, apartamente, sufragerii… experiența teatrobuz-ului este unică. Scena pe patru roți este total împotriva convenției si a nevoilor de stabilitate cu care am fost obișnuiți. La toate acestea se adaugă zgomotul motorului, lipsa sunetului și a luminilor, a culiselor, a distanței actor-spectator, a întunericului sălii.
Chiar și mizand pe adaptabilitatea mea, am descoperit că și al doilea performance a fost cu totul și cu totul diferit. Neașteptat, de necontrolat. Or asta naște în actor, mari semne de întrebare...
este un experiment necesar și-l recomand tuturor, actori sau nu, spectatori sau nu, regizori sau nu, dramaturgi sau nu. Sunt convins ca multiplicarea acestui proiect va naște o generație nouă de: performeri, public de performance, dramaturgi și regizori de performance." Semnează "Omul cu pubela" de la ora 19.00, Alex Nagy:


... în total s-au jucat în autobuz cam opt "piese" diferite între 28 iunie - 22 iulie. Deci, mâine ar fi ultima seară...
Am întrebat și de Laurențiu Bănescu, înscris în proiect cu "Monoloagele vecinului", 


am aflat că jucase cu o zi în urmă și că urma să performeze undeva în Herăstrău... pe la 9 seara am ajuns în parc pe furtună.  Ne adunasem o grămadă, dar vremea nu a ținut cu noi... Se va reprograma (cam ca într-un film cu "Miercurea pierzi sau câștigi...")

luni, 18 iulie 2011

Revenind...


WINNIE:

Şi acum... cuvintele te părăsesc. Nu-i aşa, Willie? Nu-i aşa Willie, că
în unele momente până şi cuvintele te părăsesc? Ce poţi face oare până ce cuvintele se reîntorc? Să te piepteni dacă ai uitat s-o faci sau dacă nu mai eşti sigur că ai făcut-o, să-ţi cureţi unghiile dacă au nevoie să fie curăţate? Este şi asta o ocupaţie cu care să treacă timpul. Pe urmă rămâne de văzut. Asta vreau să spun. De obicei, nu pun la loc obiectele de care mă servesc; le las împrăştiate în jurul meu şi nu le adun decât seara. Ei şi, de vreme ce timpul ne aparţine lui Dumnezeu şi mie...

Sam Beckett, "O, ce zile frumoase!"