miercuri, 17 decembrie 2014


așa, am făcut bradul frumos, pitic și semiecologic, l-am ancorat bine ca să nu plutească prin cameră, mă gândesc să încetez țopăiala festivă ajunsă deja în punctul culminant, astfel salvînd tavanul de la apropiata lui găurire. mă tot gândesc... există un curs despre Homer și Iliada, îl ține Th. Paleologu, începe luni. treaba sună foarte bine, iar el nu e băiat prost. sunt ambiguă din cale afară pentru că habar nu am ce să fac: să rămân singură de care-o fi prin București de amorul științei, sau să plec la Craiova și să-mi văd de treabă.
poate vreți, poate vă intereseză, se vorbește despre Ulise, Hector, Ahile, Priam, Nestor, Agamemnon, vă rog tare mult, nu mă lăsați de capul meu în grădina cunoașterii cu toți băieții ăștia :)

P.S. omul dă sâmbătă de la 12.00 o petrecere la Casa Paleologu ca să cunoască pe cursanți, să se pună cu toții de acord cu programul, poate se face și o reducere în costul cursului, inițial prețul era de 300 Lei... Str. Armenească 34

luni, 15 decembrie 2014

10 days to Christmas...


bilanț:
- nu am câștigat chiar toți banii pe care doream să-i câștig,
- nu am atins chiar toate punctele din program pe care-mi propusesem să le ating,
 - nu am revărsat maximum de scrupulozitate asupra momentelor care cereau de la mine un dram de înțelepciune sau măcar de seriozitate (mă întreb sincer dacă voi reuși asta vreodată. sau mă întreb sincer dacă la anul în vremea asta n-o să mă întreb același lucru).
dar...
- sunt sănătoasă,
- sunt în putere,
- între toți oamenii pe care puteam să-i fac fericiți, voluntar sau involuntar (slavă cerului, fac atâtea gafe!), bărbați, femei sau copii, nu mi-a scăpat, cred, niciunul.
așa că, știi, s-ar putea chiar să ies pe plus. Haleluia...

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Vis...


vis de azi noapte...
Panoramă deasupra unui supermarket. Am înțelegerea nemediată că ce se vinde în acest mare magazin nu e concret vandabil, se comercializează abstracțiuni, ceva care seamănă cu bucuria și sentimentele nobile, acelea care însoțesc sărbătorile din zona Craciunului. Privesc acea forfotă dintr-un turn de observație foarte înalt și cred că sunt undeva în Germania, fiindcă totul e mai așezat, mai cumpătat și mai obiectivat în sensul unei discipline a detașării pline de noblețe, să zicem filozofice.
Ceva tulbură acestă pace, o mică fraudă, și ea de altă natură decât concretă. E ușor detectabilă, mai ales de la distanță, în mijlocul acelei precizii germane. Încă o dată, e vorba de un supermarket atipic, ceva din cărțile lui Kant în chiar țara de origine. Urc cu un lift și niște persoane la fel de civilizate ca întreaga priveliște sporovăiesc ceva în stil business club, dar spumă de business... Totul, absolut totul e animat și viu, chiar dacă bine ordonat...

duminică, 7 decembrie 2014

Ceva lipsește...


Vreau și eu un soare mic, unde l-ați pus, vă spun mâine lu' tovarășa... !!

joi, 4 decembrie 2014

Cu o seară înainte de ajun de Moș Nicolaie...


Deci, pe scurt, eu, Smeagol, ne-am cumpărat cea mai încântătoare prostie din viața noastră. Desigur, ne-am cumpărat-o și anul trecut...
E o claie de păr amestecată cu paiete prin ea și cu luminițe la mijloc, adică părul e din sârmă aurie și are aerul că te face să crezi că el e un brad mic de pe birou.
O ființă care face tumbe prin casă, se oprește din când în când în fața lui, îl privește în extaz, apoi în adoare, pe urmă își amintește că s-a țicnit și continuă să facă tumbe. Această persoană l-a uitat aprins într-o vacanță și s-a întors la el după vreo două luni. Bradul, marfă nemțească de magazin nemțesc își vedea de treabă, ardea gazul. Ființa netrebnică l-a tras din priză și l-a mai aprins de vreo trei, patru ori, el încet, încet s-a curățat, așa că ea, fără inimă, l-a dus la ghenă. L-a mai căutat prin prăvălii atentă, cu ochii pâlpăind, mai multe luni, dar societatea de consum nu le-a permis să se întâlnească. Așa că ființa a lăcrimat acum câteva ore bune în magazinul din seara cea mai norocoasă din univers, atunci când a trecut cu el pe la casă, înfășurat în pachetul binecunosut.
Love story...