Sunt actrita, dar nu cred in teoria mastilor... pentru ca asta e o chestie nefunctionala (sau depasita), de-o naivitate in care primeaza stupidul.
Cred in aceea ca esti sau nu esti - un pact in solidar cu tine insuti ca intreg. Adica, a te privi si simti pe tine insuti ca unitate (de masura).
Mastile sunt joculete cu mintea, nu marsez, e putin...
Mai cred in ideea de costum. Un costum e o ocazie. O pura ocazie. Este a te intalni din nou cu tine intr-o alta situatie. A masura o situatie (ori a te masura cu o situatie), cu unitatea de masura care esti.
Formal vei fi diferit, fara nici o grija, pentru ca situatia e una diferita.
Actor inseamna: esti aici acum, descurca-te! Pentru ca actorul, ca orice om adevarat, traieste prezentul continuu.
Iar emotia care il cuprinde, e semnul volitiv ca a ales sa-si duca rolul pina la capat. E un angajament. (Si cand accesezi o zona de luciditate, vei simti ca un angajament nu e altceva decat: Imi asum universul intreg. Asta pentru ca prezentului nu-i poti spune nicicand nu - ca altfel te pedepseste bunul simt).
... Intr-o forma sau alta, dragostea trece prin tot. Ca si bunul simt.
Doar ca n-au gura sa strige.
Eu sunt actrita. Dar tu?
miercuri, 12 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
a fi actor - dupa parerea mea - inseamna a fi capabil să scoți lacrimi doar gandindu-te la o situatie trista din viata ta. si-n acel moment poti sa fii cel mai fericit om de pe pamant.
despre asta e actoria.
cand o folosesti insa in alte scopuri, se transforma in bal mascat si asa apar mastile
Privesc cu sfiala ACTORUL.Crede-ma ca nu voi putea uita lacrimile domnului Ion Lucian...Acum ACTORII plang.Nu in roluri!Nu pe scena!Doare.
Elza, nu cred in arta jucata la piata (adica nu cred in "... alte scopuri") - cam asta se numeste cand spunem "se da in spectacol" sau "asta e actrita, se crede pe scena" sau "joaca teatru"... Intotdeauna m-au deranjat astfel de spus. Teatru se face numai pe scena (sau in locuri ce substituie o scena) - deoarece teatru inseamna conventie. Atit.
Desigur ca nu cred in maimutareli pentru ca asta e o institutie (meserie) serioasa
... spuse
Ben, da, doare. Dar toate dor, ca asa sunt vremurile...
ha. dar oare nu pe stada (in piete) a inceput sa se joace mai intai?
ai trecut la al termen - teatrul - care e intr-adevar ceva serios
p.s. ma bucur ca ai (re)inceput sa scrii
Revin cu o discutie off, sau poate nu.
Iulia, daca ai fi singurul actor de pe pamant ai fi cel mai bun, nu?
cine-ti mai da atunci simtul valorii?
cum te poti compara cu tine?
toti te-ar aplauda, ar fi incantati.
bine ai revenit. dar ti-am mai spus.
Elza, Valetul... poate ne lamurim impreuna in urmatorul post
Vali, poate totusi comparatiile poarta o vina al lor (vina aia prima-'ntai slobozita din pomul cunoasterii)...
Cred ca a refuza sa te compari pe tine cu atceva(orice) inseamna inceputul adevaratei iubiri de sine. Pentru ca iubi (a iubi cu toata fiinta) inseamna dintr-un foc a fi obiectul iubit (dorit).
...marul primordial inseamna segmentarea... ceva ce crezi ca e altceva decat un lucru care se afla deja in tine
As sublia cu marker "ceva ce crezi ca e altceva"...
...din toate aceste motive, vei vedea ca nu te poti compara decat cu tine insuti
Tot ce e in curtea vecinului nu ma intereseaza decat ca element de noutate si pentru energia cu care ma incarca spre a-mi umfla pinzele... adica tot din dragoste.
"nu am vazut nicicand un sarut mai perfect ca acela al actorilor in actul III, cand incep sentimentele sa se clarifice..."
:)
Trimiteți un comentariu