Who start the rain? (Scrisori, 1)

Bunica mea a fost o femeie misto . Avea cele mai frumoase picioare din neam, deci mi-a dat un pic si mie, si avea ochi verzi. Bunicu-meu cred ca a picat dupa ea din picioare... Deci a luat-o ca i-a placut, lasa ca era si fata de chiabur. Au avut doi copii, mama si fratele ei. Dardu, pe la 23 de ani a plecat prin tara si a ajuns la Tecuci, cand l-a calcat o masina, un sofer beat. Bunica mea a ajuns la Tecuci dupa o zi de mers cu masina condusa de unul, nu mai stiu... - Nu l-am cunoscut pe Dardu, eu am aparut tirziu, mama cred ca avea 35 de ani si tata 40... - Bunica-mea aproape ca l-a strins de pe jos... De fapt, il dusesera intr-o camera unde-l intinsesera pe un pat, era acolo si o lumare aprinsa... Ea a ajuns intai in locul unde-l lovise ala , el cazuse cu ceafa in bordura, mai era singe, ea s-a uitat... L-a adus singura de la Tecuci pina in Carpenul Doljului... Il infasurasera intr-un cearsaf alb, am gasit pe la sase ani niste fotografii....
O parte a creierului ei nu stiu daca mai fost vreodata "normala". Pe ea a scris-o Lorca... Ea a fost plamadeala pe care am deschis "ochii", am strigat-o mereu mama, in maica-mea nu prea aveam incredere (cine mai e si asta tinara?), îmi spunea povesti, mi-a spus-o intr-o zi si pe asta, ma pacalea cu tot felul de prostii, era foarte desteapta. N-a lepadat niciodata doliul, era mama neagra, ma legana s-adorm si plingea pe ascuns... plingea si-n vazul lumii...

Exista dureri suportabile? sau
Exista numai dureri suportabile?

Am terminat repetitia... Iesi binisor
Vlad m-a rugat sa tai din text.... E de parca-mi tai din piele. - Piesa asta se comporta ca o grefa... Oare se va purta cu mine ca portretul lui Dorian Gray?

Joc vineri in Play, mi-e frica......... Mai vreau o repetitie joi dimineata. Vreu sa iasa. Poate...

... Exista un patrimoniu de gesturi si un patrimoniu de semne. Acelasi. Pe linie de gest nu s-a inventat niciodata nimic. intotdeauna avem doar un fel propriu de -a desena gestul... Isadora Duncan nu a inventat nimic, ea a refacut drumul inapoi, a redat gesturile originare si le-a daruit din nou... A lasat mostenire gesturi fixate in coregrafii, paradigme care s-au transmis mai departe prin elevele ei...

...e un gest sau un semn pe care El l-a facut cand a mers in desert, in noaptea aia... (mi-amintesc de scena din filmul lui Scorsese, "Ultima ispita...", era un leu acolo care-i dadea ocol). Atunci, s-a aparat: a desenat pe nisip un cerc in sens invers acelor de ceas... N-a facut o cruce, atunci n-avea cum... De ce in sens invers? De ce in sens invers ceasului esti aparat? Daca in trecut e adevarul? Daca in copilarie? Acolo unde n-avem minte si suntem aproape de El? Inseamna ca e vorba de inima... Cred ca acolo e adevarul. Si adevarul din inima e intotdeauna personal... Deci, Dumnezeu e personal... El colaboreaza permanent cu povestea ta...

de ce mor copiii? De ce pe cei doi copii ai Isadorei, mici, i-a papat Sena? Da, s-au inecat intr-un accident de masina... Se spune ca noi atragem gesturile, intamplarile, semnele... (toate semnele astea aratate prin moartea unui copil ... de ce cand s-a nascut El trebuisera sa moara sute de copii ucisi? Trebuiau sa moara niste adevaruri vechi?)... Nu stiu. Intreb Ma doare. Intreb

mi-e si frica sa apas send.........

2 noiembrie, 2010