caligula...

În ziua în care mi-am pus în cap să-mi pavoazez ușa frigiderului, am găsit la "Mecur" pe o tejghea o tabletă cu magnet pe care scria Sarut mult mai bine decat gandesc. Bineințeles c-am cumparat-o, mă, pentru că o găsesc demnă să stea în casa mea - agătata la vedere!, în sfîrșit ceva care mă reprezintă, zic... La frigider mi-am dat seama că acolo scria gătesc, nu gândesc... M-am liniștit într-un tîrziu la gîndul trist că, din păcate, pîna și asta se poate repara într-o zi...

Mereu am avut o rezistență naturală la ideile înalte. Ce să fac eu cu o secantă, când mie cercul mi-e fie prea mult, fie prea puțin (în funcție de ora matinală la care ma trezesc)? Mereu am îndoit-o pînă când am făcut din ea o agrafa de șase lei și mi-am lipit-o în păr. Sau am înțepat cu ea aceste gonflabile sfere sperînd că, la spargere, mă va ploua cu popcorn pe cap. I'm a cornflake girl, too... Mă salvează mereu similitudinea cu tot ce îmi e cunoscut prin pipăire.

... Da, sunt concretă, sunt muiere, și mai cred că intră în obiceiul actorului să procedeze așa.

De asta i-am pupat imediat mâna lui Gombrowicz când a scris că adversarul lui Sarte nu e preotul, e lăptarul. Pentru că limita mea de umanitate și ce mă definește în sensul acelor de ceasornic e vecinul de la 5 cu nivelul decibelilor care mă arde în burtă la trei dimineața, și nu faptul că el ascultă muzică mai bună ca mine la ora aia... I give nothing but shet, dupa ce m-a trezit din somn cu Malmsteen și nu cu Costi Ioniță...

... Prin urmare, bântuită pînă la abandon de asemenea rare necazuri de intelect, am ajuns ieri în sală la "Caligula" - Laszlo Bocsardi la Craiova. Pînă la urmă, și Camus când e debitat de gura unui actor, pare băiat de treabă... (va urma)