Vis, 16 iunie

Vis din prima parte a nopții, până în revărsatul zorilor. Eu împreună cu Beatleșii. Imagini în fugă, ei pe case, pe acoperișuri, ei grămadă într-o mașinuță parcurgînd o stradă, ori îndreptîndu-se către studioul de înregistrări, un montaj alert de imagini în goană. Eu sunt prietena unuia din ei, poate Linda. Și se pare că renunț la el în favoarea altuia dintre cei patru, Paul, după cum arată. Apare o pauză de repetiții a trupei, se aduce șampanie, tot dichisul, iar Paul ține o cuvântare care mi se adresează. - Uite, zice, vei găsi în mine un om iubitor, un tip care ascultă, o inimă. Eu sunt una cu fratele meu (cel împreună cu care fusesem până acum). Dacă ești cu mine, e ca și cum ai fi cu el (mă uit, da chiar seamănă la chip). Greșești față de el, greșești față de mine. Te voi iubi și vei fi bijuteria coroanei. Și totuși, de ce renunți la premiul I pentru premiul II (face el uitându-se la "fratele" lui)?
Iar eu sunt încurcată, vreau să spun ceva măreț și să combat comparația asta. Apoi îmi vine să mă abțin de la a ține speech-uri memorabile, tocmai ținuse el unul și a făcut-o foarte bine. Iar mie vine oricum mai bine să-mi doresc premiul I. Chiar, de ce renunț?
Și atunci îmi dau seama!! Celălalt n-a fost niciodată râvnitul premiu I pentru mine, poate a fost un premiu, dar nu I... Apoi îmi dreg glasul, sunt emoționată și spun că diferențe mari între firile noastre au dus la despărțire. Nu suntem la fel, nu comunicăm subtil, nu suntem pe aceeași frecvență. Cu toate că l-am iubit și mi-am pus în el nădejdea vieții. Însă nu pot continua cu cineva cu care nu am minuni în comun. Așa că zic bun venit noii mele vieți. Și că eu îmi doresc premiul I care cine știe, poate astfel urmează să vină. Deci da, vreau să fiu împreună cu noul meu prieten.
Apoi urmează alt șir de instantanee, pe clădiri, în mașină, într-un cochet apartament al unei vile englezești, sus, la etaj... Se pare că Paul mă însoțește așa cum a spus, atent, cu iubire. Uneori pare să se ascundă și să mă urmărească tăcut. Când mă întâlnesc cu diverși oameni îl simt încasînd impresii din spatele vreunui pom sau colț de casă. Dar mă găsește ok, știe că îl iubesc, iar eu găsesc că procedează corect.