Vis, 16 februarie

   Deschid o pagină pe care descopăr o poezioară, cineva o născocise pentru mine. E un fel de epigramă personalizată. Nu știu de ce deschid a doua oară pagina și găsesc atunci anumite versuri, primele, tăiate cu un fel de marker electronic, astfel încât urmele caraterelor literelor se mai văd totuși, dacă citești cu luare aminte. Mă întreb de ce au făcut asta administratorii site-ului, căci oricum, în clipa în care activez pagina, un cor ca de karaoke începe să recite și să cânte cu veselie toate versurile poezioarei la rând. Epigrama e un fel de "ce face Iulia azi, ce temă are ziua ei" - parcă ceva ce ar fi scris în stele să fac, o aiureală în limba engleză. Iar ceilalți - căci corul e împărțit în două - îi răspund " a walk in the park!" Cele două părți ale acestui cor șui sunt cele două laturi ale unei săli pline ce ține de un show de televiziune. Unii se întreabă, alții le răspund despre tema zilei mele... Iese un show pe cinste, animat, colorat, un tip zălud gen Andy Kaufmann inițiază o găselniță pornind de la un vers al epigramei despre mine și face spectacol pe chestia asta. Mă înveselesc văzînd cu ochii, totul merge ca pe roate.
Mă gândesc acum trează la ce mai scria acolo, dar nu reușesc să-mi amintesc, deși mă laud cu memorie vizuală; însă epigrama aceea fițoasă, pe lângă că era scrisă în engleză - așa că fac din capulul locului un efort de atenție pentru traducere, mai era și într-un limbaj codificat pe care în vis se face că reușeam să îl dezleg, că doar era cifrat în convenția lui proprie....