miercuri, 6 aprilie 2011

caligula... (studii 1)

... Când m-am trezit din somn, Sorin Leoveanu (Caligula) plutea în sus printre pungi cu aer care se numesc fiecare liberatea absolută, singurătatea absolută, dezbaterea de idei absolută, sexul absolut (asta îmi dă niște idei, hm... :)), proprietatea absolută - "Vreau luna, Helicon!", suferința absolută - "Pe lângă suferința mea, sufăr și suferința lui...", fericirea absolută - "Incest să fie, dar cu dizertație!", boala absolută - "mortală pentru ceilalți", citatul absolut - "Pedanții au justificări și sunt mulțumiți, ei numesc ceea ce e prea mult-boală" , iubirea absolută - "Nu există dragoste fără puțin viol", opera absolută - "Eu n-am nevoie de operă, eu trăiesc... potrivesc gândul cu fapta și asta e o chestiune de putere" (deci opera absolută e o chestiune de putere carevasăzică, moncher...), cercul de prieteni absolut dușmani, dreptatea absolută, odihna absolută - "Măcar o dată aș vrea să mă contrazic, e atât de odihnitor..."... (să vă mai spun?????). De fapt, după câte radicalizări scînteietoare am înșirat eu aici, pasămi-te Camus ăsta era un băiat de lume absolut, care s-a ratat monden lamentabil. Și în modul cel mai absolut! Așa mi s-a părut mie când m-am trezit, na...

Băi, mint. Nici n-am adormit... decât un pic... De fapt, nu e nimic adevărat, tot ce vreau să spun e că Leoveanul și-a făcut datoria!

... Decorul ? Minimalist - în care am recunoscut pe frânturi, piese a la "Romeo și Julieta", Paraskevopoulos (în fapt, e simplu: TNC are veșnic contract cu același furnizor de decoruri, ce să-i faci, minimalismul e totuși o modă, și, ca orice modă, naște servicii, investitori și furnizori, nici nu zic că TNC și-a făcut din asta o profesiune de credință...): câteva panoplii de plexiglas închipuind funcțional fie o cutie iluminată interior de spoturi - o posibila criptă, fie pereții de labirint ai palatului, fie uriașe oglinzi laterale în care, în final se oglindește chiar și publicul, sic!, o canapea stil de prin recuzită (care la Național e numeroasă, rău!), o plantație de lumânări care întodeauna vor da bine în scenă, scaune, în fine, un decor curățel, mi-a plăcut.

Eh, după ce am tras de urechi toate ideile astea mari, pînă am rămas cu urechile în mâini, de mi le-am atîrnat pe toate, salbă la gît(sunt un șef-canibal din Tanzania, când vorbim de idei) rezultatul e că (în sfîrșit!!!) caligula îmi pare un concept aruncat în scenă, tăvălit bine și frămîntat în praful de pe scîndură pînă când se obține de către fiecare (actor) câte un boț de carne și de gaze numit personaj. Se ia și se administrează înt-o singură priză, seara și ori de câte ori este nevoie... Mi-e greu să spun cât de buni au fost cu toții, sper că asta se înțelege, deci:

Caligula (Sorin Leoveanu, cum spuneam) pune în scenă o sexualitate ambiguă, în fond șerpii nu știm dacă sunt fete sau băieți...
Se vorbește în piesă despre "lucruri care nu sunt din lumea asta", personajul principal trebuie și el adus din altă lume, așa că simbolul șarpelui pare cel mai potrivit ca studiu de caz. Șarpele face legătura dintre două lumi posibile, el poate fi investit cu orice valoare - informație pozitivă sau negativă, e un simbol de tranzit, un bun vehicul. Este funcția pe care, de altfel o ocupă în științele ezoterice.
Judecînd după postura generală a trupului în spectacol, după contorsiunile lui, cred că la șarpe s-a gîndit și Leoveanu și la vecinătățile de simbol pe care el le admite: un Ptolemeu, o Nefertiti și orice altă semizeitate egipteană, o pisică, o bilă cu corzi vocale, toate astea formează fiecare câte o modalitate de acces către o lume mediană ce are în centru un personaj iradiant care vrea luna.
(... acuma nu știu, nu l-am întrebat, nu vă imaginați că oamenii discută asemenea aiureli între ei când ies la bere după spectacol). Un personaj-metamorfoză într-o continuă joacă, altfel nu văd cum s-ar putea plia permanent pe avalanșa de idei-fixe ale lui Camus, fixe da' multe...

Foarte plastic Bocsardi în serviciul ideii de metamorfoză: costum, machiaj - bine servite. Îmi vine să cred că l-a costumat pe Leoveanu în funcție de cine urmeză să fie anihilat de el în scenă, de victima următoare... Lucru cunoscut, mai ales costumul dă cheia personajului și drumul urmat. Atunci când joci într-un spectacol, e bine sa aștepți cu mare interes proba de costume, se știe...
... Apropos, îmi amintesc că prin actul doi, din întîmplare cineva a tușit în public. Imediat, dar imediat, Sorin a tresărit și a privit într-acolo. În secunda doi, l-a luat pe acela în proprietate. Apreciez când un actor aspiră publicul și îl injectează mai tîrziu în scena următoare... Apreciez, pentru că aș face oricând asta. Publicul e o bună investitiție; pentru că, atâta timp cât el respiră viață (și publicul cu asta se ocupă), o vei face și tu pe scenă.
Următoarea mișcare după ce l-a "înghițit" pe micul șoricel, a fost să-l debordeze în tabloul asasinării următoarei victime, nu mai țin minte cine venea la rînd, Mereia parcă... Practic (dacă nu și tehnic) un gest de vampir, firesc de folosit în Caligula - care fură energie din tot ce e viu și mișcă... (va urma)

17 comentarii:

Iulia Georgeta Popescu spunea...

(...) gaze rare...

Elza spunea...

foarte interesant. oare Leoveanu a trait toate astea? :)

Iulia Georgeta Popescu spunea...

Elza, e un actor foarte bun. Sunt sigură că si-a gasit o miză cand a lucrat personajul. Nu stiu dacă a fost chiar asta, la ea m-am gîndit eu, văzîndu-l...

Elza spunea...

da, dar e atat de real...

Iulia Georgeta Popescu spunea...

Un personaj trebuie sa fie real! Ca sa il crezi si sa stai acolo pina cade cortina...

Elza spunea...

nu cred in absolut, dar cred in visul meu :)

(stai linistita, nu e tristete acolo)

Elza spunea...

aaa, am uitat.
fata, daca mai dispari asa si ignori lumea cu care vb de obicei, nu mai trec pe aici

Iulia Georgeta Popescu spunea...

Treci Elza, ca mai trec si eu :) pe aici...

Anonim spunea...

am trecut :)

nu ti-am spus ca acest post chiar mi-a placut :)

Iulia Georgeta Popescu spunea...

Imi pare bine, Elza. Well,
... iti multumesc ca treci!

Anonim spunea...

jhg8

Anonim spunea...

754e5

Anonim spunea...

fara numar

Anonim spunea...

xgxhfiujtolku

Anonim spunea...

caligula, a citit rascoala?
de liiceanu

Iulia Georgeta Popescu spunea...

Anonim, dă-mi un sens și mă pun pe rîs...

1singur spunea...

hehe, leoveanbu, ce vremuri, dom'le, ce vremi :)