sâmbătă, 27 iulie 2013

 
sperînd că gândul meu mic ajunge la tine. acolo unde totul se preschimbă în dragoste.
visînd că Dumnezeu al lucrurilor mici îl ajută să crească.
...crezînd-o

luni, 15 iulie 2013

Iul

Poate că nu suntem decât suma emoțiilor pe care le generăm în alții, tot acest corpus...
Da, cu cât cineva provoacă mai puține emoții, cu atât este mai repede uitat. Așa, de exemplu, s-ar explica faima lui Van Gogh ori Shakespeare versus uitarea lui Heidegger. Probabil criticii de teatru n-au nici o șansă...
Emoția  o fi singurul instrument de măsurare a timpului, nu ceasul. Nu luna, nu anul...

... Când un om e obosit e mai transparent, am crezut mereu asta. Există oameni și copii...
Uneori n-am umor...

vineri, 12 iulie 2013

Azi...


Stăteam de vorbă cu un domn care m-a adus cu taxi-ul; condiție medie, un domn... Spunea că îi deschide portiera nevestei când o invită într-o mașină... oarecare mașină. Spuneam că devin clumsy dacă mi se întâmplă asta. Da, am observat, un binecrescut îmi deschide portiera, dau și eu să mi-o deschid singură cum m-am obișnuit, ne lovim peste mâini și ne rănim din bunăvoință. Magic...

... Adică acela ar fi, la o adică, gestul firesc dar, come on, cine-l mai face?
Schimbăm manierele sau schimbăm patria?

marți, 9 iulie 2013

Bilanț de lună


  Iertați-mă că nu am nici un respect pentru publicul cretin. Rog să mă ierte cei care îl venerează.
Publicul se servește. Nu poți servi un mitocan pentru că mitocanul nu știe ce vrea. Îi lipsesc criteriile. Nu respect asemenea girafe.
Vestea bună e că publicul e educabil, vestea bună e că am răbdare să o fac, știu că mai sunt și alții ca mine.
Iubesc publicul care iubește o poveste ca o călătorie, îl iubesc pentru că știu să spun povestea. Iar ei vor pleca mulțumiți și ușor schimbați după o poveste spusă bine. Probabil că ce descriu aici e publicul ideal și o să mă scuipați în cap că așa ceva nu există. Dar există pentru că el e publicul meu, eu exist.
Am tot respectul pentru cine se ridică după 30 de minute și pleacă din sală pentru că nu îi place nasul meu (deși mă enervează crunt un astfel de criteriu, el se impune totuși a fi considerabil, oameni suntem); nu am nici un respect pentru cine stă până la sfârșit ca să plece înjurându-mă printre dinți (pe mine și spectacolul) fiindcă nu are capacitatatea culturală de a deosebi un cal de o maimuță.
E timpul să încetăm linsul în cur. E timpul să începem să ne respectăm ca adversari; sau să nu o facem deloc, după caz.
Cu asemenea gânduri plec în vacanță. Ne vedem la toamnă când o să reiau această postare.
Bless you!

miercuri, 3 iulie 2013

hey, beautiful...


 fie binecuvântat aerul dintre noi.........

luni, 1 iulie 2013



fățarnicii, cei care fac din ceva universal abordabil, o nișă, o chestie la care doar eu am acces...
dismiss!
(dismiss what insults your soul)

oamenilor, aveți cu toții acces la creativitate, uitați-vă mai bine ce-aveți prin grădină, lăsați frazele, citatele ș. a căcaturi de panoplie cu macrameu, mai gândiți și cu ochii ceilalți, din inside...

faceți un bine vieții și ascultați-vă muzica...