luni, 31 ianuarie 2011

,

"Parca mai am impachetata pe undeva si o culoare de lacrima vadit albastra.

... si, cam atat.

Ba, cred ca am, ratacita pe altundeva, chiar si o bucata de creta
voit albastra,
cu care sa-mi colorez impulsiv, una din penultimele lacrimi..."
Da, cam atat.
Apoi, pe 7-le sotronului mi-ai asezat capul,
pe 1 2 3 mi-ai odihnit picioarele,

(mainile?... Aa, mainile au asteptat intepenite usor pina la scurta inviere),
iar nasul meu mai cunoaste inca vreo cateva semne de intrebare alternative...
- Ei, hai, ca nimanui nu i-au fost furnizate satisfacator de multe raspunsuri.

si mi-ai spus:
Crezi ca poti ramane un pic si pentru mine
- Cea rastignita pe sotronul mic -, cam prea fetito?


O alta recomandare: aceasta piesa subtire, a se juca de obicei in cam toate vinerile de peste an...)

17.18, 31.01.2011
11.57, 1.02.2011
12.49, 2.02.2011

duminică, 30 ianuarie 2011

Zic astia la televizor ca au de gand sa faca un documentar Stefan Iordache

..."Autoportet" dupa o idee a Mihaelei T. si a lui Serban Marinescu, ocupat si cu regia... o sa-l difuzeze simultan in cateva orase din Germania??? (wow!, why?) luna viitoare...

... zicea asa mesterul, in cateva cadre difuzate:
"N-am prea facut concesii in aceasta meserie"
... adica, vin si (ma) intreb: N-o fi stat pe mess? (concesii, chestii...) N-o fi avut...

Si asta:
"Toate lucrurile din lume... le-am cunoscut... Sunt alt om!"
(Saracul de el... mi-e asa un dor...)
Da' ma, a avut! El a avut mess!!!!!!! Dovada clara... ce mai vreti???

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Am gasit asta pe net, pare sa explice satisfacator de ce ma cert eu acum!!! cu Piticugras (in loc sa plec la mama, unde mi-e foame

“Eu trebuie sa raman in Borges, si nu in mine insumi [asta, presupunand ca eu insumi exist], dar adevarul e ca ma recunosc mai putin in cartile lui decat in multe altele, sau decat in staruitorul vaiet al unei ghitare. cu ani in urma, am incercat sa ma eliberez de el si am trecut de la mitologia mahalalei la jocul cu timpul sau cu infinitul, dar si acest joc ii apartine acum tot lui Borges, astfel incat voi fi silit sa imaginez alte lucruri. viata mea nu este, asadar, decat o goana si, putin cate putin, pierd totul si totul trece in stapanirea uitarii, sau a celuilalt. nu stiu care dintre noi asterne aceste randuri.”

Autor, Louis BORGES!

(Explica- m-as: Piticugras tot mai crede in pierderea de timp numita comunicatiile la distanta!!! De parca universul asta mare sta pe loc sa jeleasca in contabilitate bietele noastre esecuri de comunicare.
De parca nu ne ajunge ca oricum, suntem in sine niste splendide taceri tiparite... Hait, c-am dat-o!)

... si-acuma, chiar ca plec la mama!!! ... uite ce haiureli ma faceti sa scriu.
Zapacitilor,

vineri, 28 ianuarie 2011

Esti bucuria mea!

Sa te tii tare! Va trebui sa ma hranesti... (Ei, da, sunt capabila de bucurii mari).

Atentie! Aviz consumatorilor: tratamentul Do ut des aplicat cazului descris mai sus, poate cauza deseori responsabilitatea. Precum si asta: http://www.youtube.com/watch?v=WO4wcNVbYOQ
Va invitam sa vi-l doriti!


joi, 27 ianuarie 2011

Derivate, alte 3 legi...

1) De fiecare data se incepe de la 0.

(Nu stiu ce inseamna esti un zero taiat dar, presupun ca e de foarte bine.
... Mai presupun ca e alarmant pentru lenesi.)

2) In apropierea punctului de intalnire dintre doua persoane, cel putin una devine anticipativa.

Pe cale de consecinta, asta nu poate sa insemne decat:
"Drumul e invers", ca pesemne, avem amintiri despre viitor, ca venim din viitor pornind spre trecut.

a. Spielberg, Fitzgerald (sunt doi in voga, chiar n-am ce le face) aveau dreptate.
b. Unii oameni se inseala si parcurg drumul gresit, conform prejudecatii: trecut prin prezent spre viitor.
c. Spielberg, Fitzgerald gresesc undeva: Se poate repara totul prin clipa prezenta, aici si acum. In permanenta!

3-un fel de concluzie) Niciodata nu avem dreptate.
Pe asta n-o mai explic...

Corolar:
Toate 3 la un loc trebuie topite si cernute, pana se obtine o pasta cu sens si Happy-end.
Altfel, esti condamnat sa mai traiesti o data...


Sa mi le aminteasca si mie cineva cand m-oi ramoli.
Precum si pe asta: http://www.youtube.com/watch?v=hn4k6TE-C4Y Va rog...

... de preferinta, unul treaz de langa mine. Cu drag.

27 ianuarie 2011, 14.28




Hello, Is Anybody Upthere, just to sing my song...?

Abia acum cinci minute (dupa o pagina de lectura per 2 minute, timp de 30', amanunte stupide, n-am ce face...) am ajuns la jumatatea cartii lui Vonnegut, Sirenele de pe Titan. Deci, sa ma anunte cineva cand incep sa-mi pierd mintile, OK? Asa, simplu, numai din poigne. Eu o sa pricep. Banuiesc, o sa iau si masuri. Din poigne.

Will you?

(mneah... ora reala e 2.39 A.M.
si deja astept numerosi neadmiratori)

marți, 25 ianuarie 2011

Reiau, fluturas = denumire de origine spumos-necontrolata

"Complex mesianic"... N-am stiut ca exista o denumire asa de complicata pentru: "Vreau sa te ajut!"

Domnule, m-am hotarit: Oamenii sunt chestii tare nostime...

duminică, 23 ianuarie 2011

Uite, cum n-am devenit huligan http://www.youtube.com/watch?v=eJWFqXMrESI&playnext=1&list=PL662B8AA390D0C110&index=15 Parea a 2 a Partea a 2-a

Il stie careva pe Ovidiu Publius...?
Ar trebui... Mare om, mare caracter.
Stie careva ce inseamna un edict de relegare?
Un edict de relegare inseamna o condamnare la moarte aminata in fiecare zi. Cronica unei morti anuntate.
Stie careva cum o fi sa traiesti cu certitudinea zilnica mortii tale si cu speranta hotarita dincolo de orice motiv pamintesc ca vei fi iertat? Sa trimiti fara incetare misive, cunoscind bine cine e imperatorul care-ti vrea moartea?
Chiar, cum o fi?
Si cum o mai fi ca, in timp ce traiesti toate astea, sa incepi sa iubesti niste prostanaci care-ti dau ocol (niste "sciti amestecati cu greci") si sa-i faci sa te iubeasca? Sa nu-i gonesti, pentru ca zilnic hranesti si cresti o incredere ambivoca?

Cine ignora ca destinul e o chestiune personala (, adica o problema simpla de VREAU-FAC), a cam pierdut la jocul de zaruri.

Ovidiu n-a cunoscut pe omul care chema in pustie, tinzindu-si mina in deshert...
Ovidiu n-a cunoscut asta:
http://www.youtube.com/watch?v=eJWFqXMrESI&playnext=1&list=PL662B8AA390D0C110&index=15

Si a putut.

Hello?

joi, 20 ianuarie 2011

... raspuns: Mi-e usor...! :)

... mi-e usor, pentru ca: tu te straduiesti sa schimbi "fetze-fetze", in timp ce eu te astept doar pe tine!

Tu ma fortzezi sa scriu, in timp ce eu, in realitate, doar te astept! :)

(dictionar explicativ pentru intarziati: a astepta e act fizic, al omului care sta si asteapta sa vina ... chiar si tirziul :)

...asta e o consecinta a ceea ce am scris mai jos: ↓

Breathe sau despre calm. Highlander

Calmul interior e o liniste care vibreaza, daca s-o putea spune si asa... E premisa concentarii (la oameni, la zei nu stiu, poate e marea concentrare)

... e portativul pe care iti asezi singur notele - in deplina cunostinta de cauza, banuiesc.

In credinta crestina (spun, pentru ca ea e mai aproape, mai la indemina), calmul interior vine din ascultare: stim ca El vorbeste in soapta, atunci cand gandurile tac.

2) Apoi, prezentul (prezentul e adevarul) se asuma in totalitate, cu similaritati si contrarii, cu ce te reprezinta si cu ce crezi ca nu (Asuma-ti, nu te identifica!)
Astfel, reactiile iti vor fi prompte, realiste si meritate. Vei fi bogat!
Altfel, iti vei crea inchisori interioare, caci prezentul nu incremeneste, prezentul e pantha rei!
Atentie, inertia se combate prin efort! Asta n-are cum sa fie usor... uneori ustura.

3) Nu te teme sa te contrazici!. Contradictia de adineaori este adevarul clipei urmatoare. Din suma clipelor rezulta adevarul mare, care se reactualizeaza astfel de la secunda la secunda. Astfel, realitatea se va regenera!

4) Nu incerca totul cu mintea, mintea omeneasca e strimta din simplul motiv ca e doar un instrument de masura. (Nu e, deci, centrul vietii).
Mintea fragmenteza dupa principiul "Divide et impera". Trecutul, prezentul si viitorul (luate separat) sunt doar trick-uri ale mintii, incapabila sa se identifice cu globalul! Globalul e felul in care suntem nemuritori.

5) Un om e toate astea luate impreuna, inmultite cu mila iubirii: Sa nu ranesti! sau Iubeste pe aproapele tau, ca pe tine insuti! (Iubeste, nu te identifica: coloanele unui edificiu, ca si oamenii, creeaza spatii de raspuns!... si tocmai am stabilit ca nu trebuie sa te identifici nici macar cu tine insuti)

Corolar:
Fiecare din noi e o devenire; o devenire iubind devenirea aproapelui.

Premise:
- Platon, Tales din Milet;
- Siluan Athonitul;
- intelepciune Zen via Osho, pe care l-am citit mult candva...


Evident, astept comentarii...



miercuri, 19 ianuarie 2011

Uite, cum n-am devenit huligan http://www.youtube.com/watch?v=a9_kA-j_1Ek... Partea intai

Am promis ca ma gindesc la problema tacerii si cind colo, m-a ajuns din urma o alta (a vorbitului...) Pentru ca am avut o problema de memorie si am asezat-o frumos pe blog. Putine voci au sarit (una, de fapt)... E trist cand nu ne amintim (poate ca zice bine Eliade, "Cine uita, nu merita") de oameni care au cunoscut existenta pe care noi o ducem abia acum, inaintea noastra... disparutii...

Intrebam de poetii Conachi si de Vacaresti, confuzii elementare de om cu civilizatia la "picioare"... Astia, ca multi dintre noi, au fost oameni avuti, erau boieri cu stare, puteau sa zaca linistiti in osinza si nu-i durea capul. Au ales totusi sa aiba dileme, frate, si sa le mai si aseze in versuri, ca nu puteau sa stea linistiti la casa lor...

De ce avem o ametitoare revolutie tehnica de partea noastra, de ce avem, spre exemplu Google, daca nu cautam sa ne amintim? Pentru selectie, pentru rememorare selectiva? Da, mintea noastru creeaza (si opereaza cu) niste prioritati date-n ma-sa...

... Totusi, ignorarea, orgoliul si dispretul omoara lumea noastra, asa cum am apucat s-o cunoastem... Si ignoram confortabil ca fix pe asta se bazeaza, de fapt, cineva care ne guverneaza astazi, o guvernare care e de rau, dar care ni se potriveste fatalmente... de lipsa generala si fatala de respect vorbesc acum, cred ca ea e poza acestei tzari, ai carei conducatori, eu zic ca-i meritam, de ce ne-om plinge atita...

... m-ati vazut vreodata dispretuind vreun actor care a facut "meseria" asta din amatorism, din curiozitate si placere pura? Nici n-as putea, pe oasele lor ma sui eu seara, acolo si le mai multumesc o data, ca ma "ridica" - pentru ca scena, indiferent care-o fi ea, in mod inexplicabil (sau energetic explicabil), are memorie. Nici nu stiu de ce tine memoria ei, poate de memoria noastra, poate de iubire.
Cu totii existam, si am existat fizic (si) alta data, impreuna... Domnita Ralu a vrut sa faca teatru la Cismeaua Roshie... Si a facut! De ce, pentru ca era printzesa "doua buzishoare, doua tzitzishoare"? Nu! Pentru ca a vrut! Ea era domnitza, si ea putea sa doarma linistita cu coronitza in par sub baldachinul ei. Dar ea a dorit sa ridice un teatru, sa faca ceva pe lumea asta si nu cred ca a minat-o orgoliul. Chiar nu cred. Orgoliul nu ridica institutii de cultura, orgoliul le darima...

Orgoliul inseamna lipsa compasiunii firesti... lipsa iubirii, de fapt (unitatea in diversitate e tot iubire). Ce ne mai miram ca cineva care conduce aceasta tzara nu are ceva afinitati cu complexul-iubire... Pai, nici noi nu avem... Cream curente: modernisti, premodernisti, pasoptisti, optezecisti, ii transformam pe totzi in niste insi cu care ne luam la palme, pentru ca noi avem merite certe si ei nu... sau ca noi privim in alta directie, si asta inseamna numaidecat sa scuipam indarat... Poate mai si asimilam un pic, poate mai si iubim un pic...

Daca imi veti arata vreodata dovada propriei mele ireverente, merit sa iau jordeaua si sa dau cu ea in caini... Dar nu, nici atunci n-o so fac! Pentru ca pe mine nu m-a muscat niciodata vreun caine... nici n-ar putea, ei sunt prietenii mei!

marți, 18 ianuarie 2011

Tondo

I-am spus intr-o zi iubitului meu: fii si asa si asa, si asa si asa... Permite-ti... Si, mai intai, da-ti voie...
Fii si capra si magar, ia-te-n ris si fii serios, fii si prost si destept, musca si plingi (hm...), ia-te la fuga raminind pe loc..., fii si patron si unemployed (mi-aduc aminte de o replica din "Semne" al lui Shaymalayn: - How could he be so smart? - Well, he' s unemployed.)!

Fii toate astea, pentru ca Esti toate astea. Ia-te in stapinire. Pipaie-te, apoi vezi cum e... Altfel cum vei sti vreodata cat esti de bogat? Pentru ca esti, eu te vad! Dar de ce vrei sa stiu numai eu?

... Unii oameni, atunci cand se indragostesc accepta sa devina ei insisi Dragostea. De asta, fidelitatea lor dureaza inexplicabil.
Pentru ca, atunci cand sunt atata de bogati precum am scris adineaori, Dragostea se regenereaza in ei de sapte ori luate cate doi inmultit cu pi patrat multiplu de noua pe secunda...
In felul asta, dragostea tine cu ei mai multe secole (in ani pamintesti. In Universul asta mare nu stim cat tine, in logaritmi si in metri pe secunda, nu stim cat face...). Iar asta e un fapt demonstrat, nicidecum gonoree literara.

E bine sa te ai pe tine cu tine, nu-i asa? Afla-te, mai intai!

... Mi-a placut tare cand am auzit asta: intr-o zi, insusi Budda se plimba pe malul unui lac. Mai incolo, pierzind vremea in felul asta, intalneste un tip cam dus... parea un calugar:
- Salut, ce faci?
- Mare Budda, ce bine-mi pare ca te intalnesc, ce onoare, ma gindesc tot timpul la tine, esti marele meu maestru, te iubesc atat de mult ca am hotarit sa-mi inchin viata descoperirii levitatiei...!
- Si pentru Prostia asta vrei tu sa-ti cheltuiesti viata ta pe malul unui lac?

luni, 17 ianuarie 2011

Teribilele Aventuri prin Postele Romane

Am iesit din scara blocului taind cu precadere aerul rece al diminetii in directia est, cu ajutorul unui pix primit candva in dar si orientat evident, cu mainile-mi tremurinde, spre inainte. (Doamne fereste, nu va canalizati spre paralele si comparatii. Pur si simplu, asa statea pixul in mainile-mi tremurinde... Pentru ca era frig!!!!!!!).
Tinind usa ca sa treaca prin ea o scolaritza spre meditatzia zilnica - sper la algebra, ne-am saturat de materiile umaniste: "Poftiti, va rog! Buna dimineata! (asa sa vorbiti cu copii de acum... recomand!)...
Trecand chiar si pe linga un stol de alti scolari...
Trecand pe linga o aschimodie desenata paralel cu o intersectie mare, cu malai pe asfalt. Chiar nu-i o gluma... (Suntem in Craiova, un oras frumos. Intrezarim enigmatic cum creta trece pe locul doi)...
Trecand pe linga niste cucoane garnisite inca de dimineata cu ciocolata amaruie pe gura...

In sfirsit cladirea vesela a Postei. Vis a vis, piata de flori, stele in lumina diminetii... ma rog, fara legatura...
Intru (in cladire). Ignorind eu usor o frumoasa coada la ghiseu, multe doamne din spatele lui au sarit minunate sa-mi indeplineasca dorinta. Ba, chiar au scris cu pixul (lor, ceea ce semnifica un mare impediment: eu de ce l-am mai luat pe al meu?) umatoarele, pe un peticel de hirtie, sfisiat minutzios cu rigla: asa se face empiric la ghiseu... stiati...):

0251 (asta e prefixul Craiovei, da) O.P. 563110

Am scris bine? Nu va pot arata peticul, dar l-am scris... Repet? Repet:

O.P.563110

Bun... Mission accomplished!

P.S. Nu stie nimeni cum se potriveste ceasul pe acest blog??? Daca tot suntem la ora de informatii suplimentare, indraznesc...???




sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Papadie

Sunt indragostita de caini... Mai ales de cei straini si vesel-amariti. De energia lor umeda iradiind din virful botului... De cum le tremura urechile... M-am intalnit ieri cu un orbete, scinteia in mijocul stazii de linga Universitate. L-am frecat intre cornitze, pe bot... M-a pupat si el. M-a tzopait tot drumul. Pe urma s-a carat vesel. Si strada a ramas colorata si besmetica.

... l-as fi ajutat, dar nu mi-a cerut-o.

(cainii adevarati doar trec...)

joi, 13 ianuarie 2011

Eu sunt actrita 3

O intilnire (orice fel de intilnire; si poate fi si a 569-a) e numai cantitatea de suflet pe care eu sunt dispusa sa o imping in intimpinarea ei.

Nota bene: a dispune constituie un act de vointa constienta;
... de suflet, nu de minte, minte avem si asa prea putina; o minte capabila doar sa compare ceva cu altceva...


Experimentati...

(Daca impingeti mult suflet, intalnirea va fi reusita. De ex.: o corabioara de hirtie e, de fapt, corabia; broscoiul devine printz...
Sa visezi mai cu putere, e un sfat cinstit.
teama + confort = Cinismul nu ajuta ...)

miercuri, 12 ianuarie 2011

Eu sunt actrita 2

Sunt actrita, dar nu cred in teoria mastilor... pentru ca asta e o chestie nefunctionala (sau depasita), de-o naivitate in care primeaza stupidul.

Cred in aceea ca esti sau nu esti - un pact in solidar cu tine insuti ca intreg. Adica, a te privi si simti pe tine insuti ca unitate (de masura).

Mastile sunt joculete cu mintea, nu marsez, e putin...

Mai cred in ideea de costum. Un costum e o ocazie. O pura ocazie. Este a te intalni din nou cu tine intr-o alta situatie. A masura o situatie (ori a te masura cu o situatie), cu unitatea de masura care esti.
Formal vei fi diferit, fara nici o grija, pentru ca situatia e una diferita.
Actor inseamna: esti aici acum, descurca-te! Pentru ca actorul, ca orice om adevarat, traieste prezentul continuu.
Iar emotia care il cuprinde, e semnul volitiv ca a ales sa-si duca rolul pina la capat. E un angajament. (Si cand accesezi o zona de luciditate, vei simti ca un angajament nu e altceva decat: Imi asum universul intreg. Asta pentru ca prezentului nu-i poti spune nicicand nu - ca altfel te pedepseste bunul simt).


... Intr-o forma sau alta, dragostea trece prin tot. Ca si bunul simt.
Doar ca n-au gura sa strige.

Eu sunt actrita. Dar tu?

luni, 10 ianuarie 2011

Eu sunt actrita

Practic, asta inseamna ca pot fi orice fara sa mint. Sau, pot fi orice, atita timp cat nu mint.

Deci, inseamna ca sufletul meu tzine cu tine, dar mintea mea trebuie sa fie libera... Plina si goala, plina si goala, plina si goala. Asa ca nu incerca... nu incerca... nu incerca... Pentru ca pot sa-mi iau zborul... da, asta doare intotdeauna.

...ma intorc numai atunci cand ma urmezi si-ti gasesc mintea la fel: plina si goala, plina si goala... ca un puls

duminică, 9 ianuarie 2011

Eu sunt fericita :)

In caz ca te intrebi...

Fericirea e a sti ca universul asta mare e o placere, nu un loc al groazei...

E o placere.
Deci, e a sti ca pot inota fara frica in apa clara oricarui lucru al lui.
(Cand mi-e frica, doar mi-e frica. Stiu ca e doar o stare. Dupa ce ajung putin mai incolo, imi dau seama ca mi s-a parut.)

Eu sunt fericita ca ma cheama Iulia.

si ca imi dau voie sa fac cam tot ce-mi trece prin cap
si ca sunt zilnic indragostita. Astazi, fireste ca sunt indragostita de pomul din fata mea, pentru ca ma uit la el de o jumatate de ora. Si ma mai uit...
Normal ca sunt fericita ca sunt indragostita si de tine. Pot fi la fel de zilnic.

Ca te iubesc, poate ca nu tine loc la toate astea. Si poate ca nici nu le tine pe loc.
Dar, le completeaza binemeritat.

Problemele mari sunt pentru oameni mici. Repet, tu nu esti un om mic.

... ciudat, am vorbit serios