Sfat,
Nu încercați să prezentați o piesă - care întâmplător este recunoscută ca regina convențiilor din teatru - într-un spațiu neconvențional. O puteți face desigur, dar riscați să nu se nască nici un canal, nici un canaletto de transmisie spre public... Și să vă mai bucurați o dată în plus de povestea cu rățușca urâtă...
Cam asta e... cu spectacolul meu de aseară. A veni cu ceva cu totul diferit de ceea ce lumea se așteaptă să vadă într-un loc obișnuit cu mine într-un alt gen de spectacol, un gen care servește mult mai cochet și mai bine și actorul și publicul, e o dovadă de mare prostie - pe care mi-o asum completamente - înseamnă a vrea să-i convingi pe ei să compare mere cu mandarine... Înseamnă a căuta un vinovat atunci când de vină nu e nimeni. Și tocmai de-asta scriu astăzi ceea ce scriu... (Mai există și amănuntul că oamenii nu pot trece peste propriile lor neputințe ori bariere și frici atunci când se uită la tine... și nu poți face nimic chiar dacă te dai peste cap, ca să îi schimbi... doar ei se pot schimba, dacă vor sau își doresc... dar ăsta e doar un amănunt și repet, nu e nimeni, dar NIMENI vinovat...)
Deci, din motive misterioase - printre care ceee ce am scris mai sus intră doar ca o mică parte - spectacolul a ieșit prost, iar eu sunt mândră de asta. Aseară am avut un copil autist pe care îl iubesc, pentru că mamă îi sunt tot eu și nu vecina de la balcon...
Poate, desigur!, poate am jucat prost! Sunt seri în care din motive necunoscute, din neant, din aer... joci prost. Posibil, căci nu am găsit nici un cunoscut care, văzându-mă din față, să îmi explice clar cum stătea treaba. Singurul lucru limpede deocamdată sunt doar rândurile mele de azi... A, ba da, a fost un prieten care a spus cam așa: "Băi, nu te supăra, ăsta e rol de Olga Tudorache... Nu l-ar juca mai bine ca tine - pentru că personajul ăsta nu poate fi jucat mai bine - dar ea e Olga Tudorache!!!!"
Concluzia e doar că prietenul detestă acest text pe care eu îl iubesc, și asta e foarte clar, altfel o asemenea glumiță n-ar încăpea în propoziție...
Și, apropos, tocmai de asta spectacolul meu va continua. Căci voi continua să joc acest personaj până cad sub masă, până când granița dintre mine și mainstream va deveni irelevantă, până dincolo de mine, de Winnie și de Olga...
Le mulțumesc oamenilor care au fost ieri acolo pentru că ei m-au ajutat să rup în mine încă o barieră!...
