vineri, 10 februarie 2012

Ceea ce nu îmbrățișezi, nu poți vindeca (Sf. Grigorie Teologul) sau frumusețea locurilor comune

Reflexia din oglindă ar fi: "Ce nu lași să te îmbățișeze nu te poate vindeca..."

Discutam azi cu cineva drag despre libertate și despre lipsa ei - o poveste la fel de dragă ca și ființa cu care vorbeam despre asta... De fapt, cred că o să transcriu aici tot dialogul, având grijă să-l anunț între timp pe Platon că nu i-am furat locul la masă și că poate să intervină când dorește el... și îl transcriu doar pentru că simt că trebuie să dau socoteală cumva despre ceea am făcut și eu astăzi - motiv pentru care ce scriu acuma seamănă cu un proces-verbal....

Era un cântec pe care-l postase pe blog, gen T'Pau, China in Your Hand, spuneam că nu-mi place genul ăsta de lirică pentru că:
Eu: "Știi, întotdeauna m-am considerat cumva cetățean al universului - un loc unde libertatea e la mare preț..., pentru că rezident al acestei planete mi se pare prea puțin...
Mereu m-au enervat genul acesta de versuri pentru că eu nu cred în interdicții - care sunt întotdeauna personale (ori prea personale), restrâng invariabil libertatea și se referă la indivizii care putem fi și nu la ființele care suntem... Evident, mă refer aici și la frazele care încep cu "NU" :)"
X: "Nici mie nu-mi plac interdictiile, desi, am fost constransa sa traiesc cu ele (pentru ca n-am avut de ales).
Dar asta nu m-a facut sa nu ma simt un om liber.
:)"
Eu: "Hei, aici e o eroare... Întotdeauna avem de ales și în orice moment, în orice "pârlit" de momențel avem cel puțin două drumuri deschise și diferite evident, în față... hm... asta îmi amintește de funcțiile alea cu coordonate pe care le făceam la algebră cu chiu cu vai...
De-asta e bine să păstrezi privirea "de sus", privirea de plan general, aia panoramică - tot îți place ție fotografia... CA SĂ VEZI BINE PESTE GARD! Și bine înțeles, să poți alege pe urmă...
Așa că libertate ai din plin... Că nu ți-o exerciți, asta e altceva!"

(NOTĂ: transcrierea asta dovedește doar cât sunt eu de "pornită" ca nebună a universului și poate mai puțin cât e ființa asta de frumoasă, pentru că e!)

X: "da, Iulia, cred cu tarie ca pentru orice problema este cel putin o solutie.
alegerile le facem fiecare, functie de situatie...:)"
Eu: "... și de propria persoană, întotdeauna, în funcție de propria persoană! Cine spune că nu poate merge pe Pluto sau la plimbare în grădină pentru că are copil de crescut sau serviciu în oraș, minte parțial! Înseamnă doar că a făcut deja o alegere pentru el!... Lucrurile pot fi chiar mult mai subtile atunci când libertatea ne e îngrădită dramatic, gen pușcărie sau solitudine autoimpusă căci atunci alegerea am făcut-o cumva apriori, am predeterminat-o prin puterea gândului..."

De fapt, pe oameni îi despart sau îi apropie propriile lor alegeri și nu neputința de a le face. Ne raportăm la libertate/liberul arbitru și nu la nonexistența ei...

"chestii nostime :)
Și da, cred cu putere că e întotdeauna CEL PUȚIN o soluție!"
X: ":)"
Eu: "Și mai cred că orice copil din lume te poate însoți fără mofturi la o mică plimbare pe Pluto! Sunt ATÂT DE DEȘTEPȚI! Ar trebui să recunoaștem că sunt mult mai deștepți decât noi și să-i lăsăm să ne-o ia înainte... în loc să le impunem noi propriile noastre margini... ceea ce, abia asta e foarte trist! "
X: "sunt destepti Iulia, dar tot trebuie indrumati, ei nu pot avea experienta noastra...
:)"
Eu: "Bineînțeles că asta trebuie!
Ce nu trebuie e să dăm vina pe ei în alegerile noaste... că din cauză că ei există, noi nu putem să fim în cutare loc unde ne-am dori... Nu e vina lor că nu suntem noi cei deștepți ca să le facem pe toate - și abia asta ar trebui să ne ambiționeze un pic să ne mai (auto)construim... Autoconstrucția e o mișcare continuă pe toată durata vieții (de-ia se spune că ești viu - că miști :))"
Tot Eu: "Și MAI ales: să nu le predicăm tocmai noi lecția cu NU SE POATE- propria limitare pe care noi singuri ne-am impus-o! Să-i lăsăm pe ei să ne învețe TOT CE SE POATE!

Avem multe de învățat de la proprii noștri copii, ar trebui să le respectăm mai mult atotștiința... Pentru că sunt mai aproape de cer decât noi... "Lăsați copii să vină la mine..." (e o mare înțelelepciune asta...)" Practic, ei ne dau lecții despre cum e sus în Universul mare , noi îi învățăm bunele maniere de pe planeta asta, e un troc cinstit...
X: "da.
dupa cum vezi azi ne-am miscat... :))
m-as bucura sa te vad mai vesela."
Eu: "PUP
Sunt veselă! :)
Și cred că am scris pe aici așa de muuuuuult că ar trebui să le strâng pe toate într-un post... :)"
X: "intr-o zi de post :))"

4 comentarii:

cate spunea...

he he...
'proces-verbal".
esti nostima!
uite o melodie care se potriveste.
http://www.youtube.com/watch?v=1G9s7GuK5LY

iulia popescu spunea...

Uaaiiii, ce frumoasă e!
Nu știu prea bine cine-s ăștia, parcă ar amesteca Chopin cu nițică muzică de cameră, tango... (nu că Chopin și tango nu s-ar fi putut în cameră, da'...:))

iulia popescu spunea...

cantando tu cancion, mda... :)

Dinu Alexandru spunea...

Devi analista maine poimaine.asteptam solutii la problemele care le stim cu toti:)