duminică, 18 iunie 2017

Vise, 18 iunie, București, II

   Ațipesc din nou. E spre dimineață. Ajung într-un loc închis împreună cu A., o încăpere pregătită pentru party. Un scenariu curios începe să curgă. Suntem aici ca să ne simțim în largul nostru, pentru că se pune de ceva ca o petrecere, una galactică și, după câte înțeleg, monitorizată. A. continuă să mă bată la cap cu chestii pe care nu le fac bine și în general e greu să-l suport. Așa că-l las pe canapea acolo, lângă perete și mă așez pe alta, lipită de peretele vecin, tocmai când în cameră apare Simo (de la dans contemporan) însoțită de două persoane care se fac comode taman lângă mine, alături. Vine și ea, apoi se înghesuie puternic într-unul din ăștia, îl recunosc, e maestrul de ceremonii. Maestrul ăsta e o chestie alcătuită din cârpe umplute cu ceva, fulgi, rumeguș, legate între ele cu ațe. E străin, venise din alt sistem de curând. Bun, deci Simo ieșise să se distreze fără bărbatu-său. Nebună mică, bănuiam eu! Când mă uit iar, ea e grămadă în peticele lui, el o cuprinde și o conține, adică se amalgamează și se amestecă toți trei ca într-un sac, sau ca-ntr-o budincă. Cred că e un fel de threesome, nu știu, așa o fi la ăștia. Circul continuă, apar și alții în cameră. 
A. meșterește ceva la o mașinuță, o chestie complicată, și ca formă - simplă, ca un ou. Oul galactic, îmi vine să râd. Intră înăuntru și rămâne captiv acolo. Blocat în ou. Îi ciocănesc în perete: ce faci? Fac un căcat, ce nu pricepi? Mi-a rămas brațul prins și trebuie să mă descurc să repar prostia asta de ieșire doar c-o mânuță.
Totul se complică în  progresie pe măsură ce fiecare compus al poveștii se transformă într-o problemă de matematică străină de sistemul terestru și care n-are niciuna toate datele ca să fie rezolvată. Singură în fața irezolvabilului. Și nu pricep, cum mama mă-sii să intervin când nimic nu merge după vreo logică. E ca și cum m-ar fi angrenat un acccident care a intersectat un tablou de Kaindinski cu unul de Miro, iar eu mă aflu între lumi, la mijlocul intersecției. Merg pe ghicite, dar ghicitorile își schimbă configurația, mă lasă mereu fără răspuns tocmai când mă apropii infinitezimal de unul.
Dumnezeule, încetați o dată! Nu știu precis dacă țip chiar asta, dar lucrurile încep cât de cât să se așeze. Maestrul de ceremonii revine la locul lui, ca apoi să devină păpușa galactică a alte doamne amatoare de interacțiune, se retrag în altă cameră, dar Simona fuge după ei, A. iese din ou și-acum e murdar de gălbenuș pe la gură. Îl mâncase, rezolvase problema, nu știu, iar eu, eu pricep din toate astea la fel de multe ca la început…

Niciun comentariu: