miercuri, 19 ianuarie 2011

Uite, cum n-am devenit huligan http://www.youtube.com/watch?v=a9_kA-j_1Ek... Partea intai

Am promis ca ma gindesc la problema tacerii si cind colo, m-a ajuns din urma o alta (a vorbitului...) Pentru ca am avut o problema de memorie si am asezat-o frumos pe blog. Putine voci au sarit (una, de fapt)... E trist cand nu ne amintim (poate ca zice bine Eliade, "Cine uita, nu merita") de oameni care au cunoscut existenta pe care noi o ducem abia acum, inaintea noastra... disparutii...

Intrebam de poetii Conachi si de Vacaresti, confuzii elementare de om cu civilizatia la "picioare"... Astia, ca multi dintre noi, au fost oameni avuti, erau boieri cu stare, puteau sa zaca linistiti in osinza si nu-i durea capul. Au ales totusi sa aiba dileme, frate, si sa le mai si aseze in versuri, ca nu puteau sa stea linistiti la casa lor...

De ce avem o ametitoare revolutie tehnica de partea noastra, de ce avem, spre exemplu Google, daca nu cautam sa ne amintim? Pentru selectie, pentru rememorare selectiva? Da, mintea noastru creeaza (si opereaza cu) niste prioritati date-n ma-sa...

... Totusi, ignorarea, orgoliul si dispretul omoara lumea noastra, asa cum am apucat s-o cunoastem... Si ignoram confortabil ca fix pe asta se bazeaza, de fapt, cineva care ne guverneaza astazi, o guvernare care e de rau, dar care ni se potriveste fatalmente... de lipsa generala si fatala de respect vorbesc acum, cred ca ea e poza acestei tzari, ai carei conducatori, eu zic ca-i meritam, de ce ne-om plinge atita...

... m-ati vazut vreodata dispretuind vreun actor care a facut "meseria" asta din amatorism, din curiozitate si placere pura? Nici n-as putea, pe oasele lor ma sui eu seara, acolo si le mai multumesc o data, ca ma "ridica" - pentru ca scena, indiferent care-o fi ea, in mod inexplicabil (sau energetic explicabil), are memorie. Nici nu stiu de ce tine memoria ei, poate de memoria noastra, poate de iubire.
Cu totii existam, si am existat fizic (si) alta data, impreuna... Domnita Ralu a vrut sa faca teatru la Cismeaua Roshie... Si a facut! De ce, pentru ca era printzesa "doua buzishoare, doua tzitzishoare"? Nu! Pentru ca a vrut! Ea era domnitza, si ea putea sa doarma linistita cu coronitza in par sub baldachinul ei. Dar ea a dorit sa ridice un teatru, sa faca ceva pe lumea asta si nu cred ca a minat-o orgoliul. Chiar nu cred. Orgoliul nu ridica institutii de cultura, orgoliul le darima...

Orgoliul inseamna lipsa compasiunii firesti... lipsa iubirii, de fapt (unitatea in diversitate e tot iubire). Ce ne mai miram ca cineva care conduce aceasta tzara nu are ceva afinitati cu complexul-iubire... Pai, nici noi nu avem... Cream curente: modernisti, premodernisti, pasoptisti, optezecisti, ii transformam pe totzi in niste insi cu care ne luam la palme, pentru ca noi avem merite certe si ei nu... sau ca noi privim in alta directie, si asta inseamna numaidecat sa scuipam indarat... Poate mai si asimilam un pic, poate mai si iubim un pic...

Daca imi veti arata vreodata dovada propriei mele ireverente, merit sa iau jordeaua si sa dau cu ea in caini... Dar nu, nici atunci n-o so fac! Pentru ca pe mine nu m-a muscat niciodata vreun caine... nici n-ar putea, ei sunt prietenii mei!

14 comentarii:

iulia popescu spunea...

... premisa:

http://www.youtube.com/watch?v=a9_kA-j_1Ek

Ben Ungar spunea...

Iulia.
Cand dai trimitere catre un link, ordoneaza-l pe un singur rand.
Nu neglija un punct sau o vrgula din sfarsitul adresei.
Sa vedem; e vorba de "Public enemy" sau "Somebody..."
Culmea e ca si eu intentionez sa scriu pe aceeasi tema, in ciuda inceputului hazoz din dimineatza asta. Ma bucura mult,mult de tot daca cu cele scrise de mine am reusit sa-ti fur din momentele de tristete.

Elza spunea...

nu stiu ce sa zic cu cainii. prefer oamenii buni la suflet

iulia popescu spunea...

Ben, si eu ma bucur! E vorba de Somebody...
De fapt, voiam "I'm a brass band" al lui Sammy, dar n-am gasit pe net

iulia popescu spunea...

Da, Elza, citeodata cainii ne ajuta :)

iulia popescu spunea...

..."all kind of music is pouring out of me" cinta Shirley acolo... si nu oricand, ci atunci cand ''Somebody loves me, at least... pare semnificativ :)

Ben Ungar spunea...

Am incercat,privind clipul, sa ma detasez de modul tau de perceptie, stiind bineinteles de vocatia ta. (Doamne ce penibil ar suna - profesia). Astept deci sa-mi spui (din puct de vedere a profesionistului) daca am sesizat bine o anume secventa: - stropul ala de fericire, spre si in final se pierde in colosii de beton,din ce in ce mai mica, si unde asa din intamplare,nu se afla nimeni.
Un fel de racursi inversat.

Ben Ungar spunea...

Noapte buna!

iulia popescu spunea...

... spre exemplu, tocmai ce-am venit de la teatru, a fost ceva foarte misto asta-seara...

racursiul inversat ala, a fost o conventie, ca si scena de teatru, nu mi-m batut capul cu el. Nu m-a preocupat decat in masura in care, (in spatiul asta) eu am vazut un om fericit !
Cum spuneam mai devreme, premisa era "all kind of music is pouring out of me" , tot miracolul unei diversitati asumate, atunci cand e legata la un loc, prilejuita de iubire... iubire insemna si recunostinta ca ti-a fost data... E o lume indaratul fiecarui om, ea iese uneori la iveala, nu oricand...

Ce te-o fi gasit sa vezi tu racursiul? te uiti ca un sceptic, vezi?

iulia popescu spunea...

nu era, Doamne fereste, un strop... era un munte fericit... in tot spatiul ala disproportionat de mare (intr-adevar) eu l-am simtit, mi-a dat vibratia!

Ben Ungar spunea...

Cate momente de rautate ai zilnic?
Cate le regreti(tardiv)?
Noapte frumoasa, Iulia.

iulia popescu spunea...

Voluntar (principial, na!), incerc sa nu le am, pentru ca incerc sa ramin calma... bine, nu calma momaie, intelegit cum devine cu calmul...)

Dar ce intelegem prin rautate? Eu incerc sa nu ranesc...

Daca ranesc, cam regret...

Sa domi calm...

Ben Ungar spunea...

Buna dimineata Iulia!
Sa ai o zi frumoasa, copil ce
esti!

iulia popescu spunea...

... copil, ha? deci, ai trecut la complimente... Bine, nu complimente de alea... neadmirative, hehe