joi, 1 decembrie 2011

Iartă-mă...

Iartă-mă, Doamne,
că-ți hulesc pâinea...
Dar orice pită
e o gură fără cuvânt.
Nu te mai pot vedea
de atâta fum
în care pâini se coc!
De ce nu ne-ai dat
altceva-n loc?
De pidă, raza de soare,
pe ea s-o ronțăi blând;
iar cine-și doarme ziua
să rămâie flămând.
Stăpâne,
mi-i gura pecetluită
c-o pâine.

Grigore Vieru

2 comentarii:

piticugras spunea...

grozava treaba aia cu boul albina. absolut grozava...

Iulia Georgeta Popescu spunea...

mă uimești! abia acuma o vezi?
de când n-ai mai trecut...