Vise, 21 octombrie

   În fața unei coli de hârtie. Am ajuns în fața ei așa: sunt într-un apartament amenajat frumos undeva deasupra apartamentului meu de la Craiova. Mă dusesem acolo trimisă de mama și îmi zic, hai să intru și pe la ăștia, să văd ce-au mai adus, e un loc cu birouri sau așa... Pe perete zboară o insectă colorată, mare cât o libelulă, dar zboară lipită de o bucată de hârtie maronie, un mic carton de prezentare, de fapt, o planșă mică. Ei bine, întreb, ce-i chestia asta? Fetele de la barul-tejghea, înțepate, sigure pe ele, îmi spun că e un fel de fluture din care se extrage un îndulcitor foarte sănătos, așa că mă invită să gust niște acadele de un albastru-sticlă, așezate pe băț. Îmi aleg una și mă așez să completez o fișă, abia după am dreptul să cumpăr această bucată. Stând cu hârtia asta în față, intră în birou Vl.D. și brusc, îl văd cum scriu eu acolo cu ochii în hârtie, aievea pe tata, căci se face în iconomia acestui vis straniu că tata trecuse dincolo, murise. Încep să plâng amarnic. Vl. mă întreabă ce am, își dă repede seama, căci tatăl lui e mort de asemenea (și în realitate), imediat înțelesese prin empatie din ce mă apucase... Fetele sunt de părere să mă lase cu toții două minte să mă reculeg. Când se întâmplase să-l pierd, pare că nu avusesem răgazul să-l plâng și iată acum, din te miri ce... Îmi amintesc de bunătatea lui adevărată, de felul lui onest și niciodataă nepăsător, nu era nepăsător față de nimeni. Apare aievea și vizităm împreună Muzeul Antipa, cum am fost odată amândoi, eram mică și ne găseam împreună în București. Îmi stă în brațe și îmi vorbește, îl strâng tare și plâng în hohote, nu-i mai dau drumul...
  Alt vis cu bunica mea, dusă de la noi de-adevăratelea. O sărut, apoi plec, dar uit la mine lanțul mare de chei de la casa unde stă (o topografie de vis, o casă mare dintr-o grădină cu pajiște întinsă și flori galbene, mari la gard, înăuntru, modest) și mă întorc să-i las cheile, cum să rămână închisă în casă fără chei, chiar dacă nu iese peste noapte? O mai sărut o dată și-o strâng în brațe, mi-e tare dor de ea încă de-acum, apoi eu și mama plecăm...