duminică, 6 martie 2011

Who start the rain? (Scrisori, 2)

Nu vad cui pe lumea asta sa spun? pe cine altcineva sa intreb? Tu scrii povestea... Am spus, repet, ma supun povestii, am invatat sa ascult...

Mai spun atit: in secunda cand ai intrat pe usa aia la conferinta de presa, cu gura ta larga si fericita pin' la ureche, a inceput sa-mi bata inima. Tare. Cu putere, gong. Am auzit atunci pe toti de-acolo cum aud ca imi bate inima, nu mint, nu ma joc acum: e cert ca au auzit toti galagia aia batind un ritm.... era tare, tare de tot. parca voia plece din loc. Parca voia sa vina la tine. In viata mea nu mi-am auzit inima asa, ca in clipa cand tu intrai acolo, in sala aia, nici prea mare, nici prea mica, doar potrivita. Si mi-a fost cam teama ca lumea aia multa o sa ma vada fericita.

Eu asta nu pot sa uit . Nu pot sa-mi uit inima .Si ma tot intreb...

... se spune ca Adevarul e vesnic, noi suntem trecatorii ... vorba lui Sorescu, cand ne ducem, murim putin... In Varul Shakespeare, Will, atunci cand iese din scena, se duce sa doarma. Pe urma, doarme in Sorescu (el zice: "nu incap in Shakespeare"...... bai, asta chiar era bun).
De ce, cand dormim noaptea, "vedem mai bine" lucrurile? inseamna na, ca le vedem in somn...

...Am senzatia ca toata viata ne purtam ca niste minciuni ambulante... Suntem purtatori de semn, de adevar, inauntru, iar in afara, avem un craniu plus creier, o caracasa, un cod. Cand murim, parca ni se sparge codul ca sa tisneasca adevarul din noi, sa spoim cu adevaruri peste tot... ce vine de la noi, mic, se duce la intilnire cu astalalt, Marele..., inseamna ca adevarul mic a fost in intregime spus si ca nimic nu se mai poate adauga... Si daca ne ducem Jos, inseamna ca platim pentru utilizare improprie de timp...

... Sandica, i-a zis bunicu-meu bunica-mi dupa ce ea a nascut-o pe maica-mea (pesemne ca ea o fi fost cam trista ca n-a facut baiat), unui copil (asa ziceau oltenii de la tzara la baieti, existau fete si copii, femei si oameni, God!, Si femeile sunt oameni, nu-i asa?), unui copil ii arunci pe el o pereche de pantaloni si-l trimiti pe camp sa se joace, da' pentru fata cate nu faci?; o piepteni, tragi pe ea o rochita frumoasa, ii spui o poveste... Mai tarziu, bunica-mea a nascut si baiat, cred ca l-a iubit tare...

Eu am aparut pe-acolo dupa ce Dardu plecase si mama apucase sa-l ia si ea pe tata de barbat... asta inseamna ca am fost un copil iubit, mai rau, un copil rasfatat in multe neamuri pentru ca eram cam sigurul... in plus, eram fata...
Intr-o zi m-au pus in tarc (aveau prostul obicei... nu existau premergatoare, alte minuni, iti dadeau un tarc in care tu, copil bosumflat iti vedeai de treaba toata ziua) si m-au inchis in camera de jos a casei de la Carpen, bucataria - vara e singurul loc de pe planeta unde mai pregeta un pic de racoare; probabil ca in ziua aia m-au depozitat acolo din pricina albinelor pe care bunica-mea le intarita cand umbla la stupi... cred ca a crescut vreo paispe stupi pina cand am ajuns eu la facultate si ea a venit sa stea cu noi la Craiova... Ar trebui sa zic acum ca am mers foarte greu, pe la vreun an si ceva, asa-mi explic tarcul ala odios, in schimb, am auzit ca incepusem sa articulez cate ceva pe la o luna, minune mare (imi povesteau ca incercam o notiune spatiala- "acolo", mie-mi iesea o chestie gen "acu'" si aratam inspre ceva, habar n-am ce...).
M-au parasit acolo... Imi amintesc cu precizia unui ac de albina (si cate nu m-au muscat, de atunci in fiecare vara...) primul meu gand, ori primul de care-mi mai aduc aminte: "iar ma lasara astia singura aici, iar ma plictisesc, aaaaasah...".... pe urma nimic, pesemne m-am dus sa dorm...

...mai tarziu ( sigur stiu ca imi foloseam picioarele, deci invatasem...), cred ca era pe la inceputul verii, pentru ca erau niste flori mici de culori puternice, rosii, violete, galbene, cu petale tari, lucioase, ca elitrele..., demult n-am mai intalnit soiul asta... m-au lasat la soare linga poteca ce mergea spre portita de la curtea mare... am adormit in iarba, mi-amintesc toropela de dinainte si gandul ca as putea sa stau asa, la nesfarsit zacind acolo, ca daca as astepta un pic mai mult si cineva nu vine sa ma scuture ori sa ma ia in brate, as fi in stare sa raman pentru totdeauna... - pesemne, notiunea de totdeauna imi venea din apropiere, imi statea la-ndemina, puteam eu s-o culeg cand voiam, ca pe floricica aia colorata pe langa care cazusem... cand imi aduc din nou aminte, deci reiau fimul, eram in patul din dormitorul alor mei ( alor batrini) care se sfatuiau cum sa ma duca la Craiova: "Gogule, nu stiu ce-are fata..."... am ajuns si la Craiova, apoi explicatiile bunica-mi date lui taica-meu si maica-mii.... N-am aflat niciodata ce-am patit atunci, doctorii n-au avut nimic de zis: N-are doamna, nimica...

... Astea trebuie sa fi fost primele doua dati cand am murit. N-am povestit la nimeni ca fusesera aproape controlate, aproape simple, aproape precise. Nu stiu motivul, poate o luasem putin inaintea povestii? m-ar fi crezut Niculaita Minciuna? sau cresteam prea repede, prea singura? Cu simplitate, da, am fost un copil singur... Mai tarziu, mi-am facut prieteni la gradinita din sat, care ma invidiau si se purtau frumos... din acelasi motiv: bunicu-meu (adica tata, eu asa-i ziceam) era pentru toti, tata-popa. Si mai tarziu, cand m-au adus la gradinita la Craiova, cu un an inainte sa ma trimita la scoala, ca sa ma spele, (in fond eram cam taranca), eu aveam emotii si i-am zis mamei(asta tinara): mamica, mi-e frica... - De ce mami, n-ai mai fost tu la gradinita? - Da' ce, aici e tata popa-n sat?

... cealalta bunica, Ioana, mama lu' taticu (trebuia sa-i zic si lui taica-meu cumva, sa-i deosebesc, daca-mi trece cumva prin cap sa-i strig), tot coana preoteasa, (si astalalt era tot preot), era cred mai nebuna decat bunica-mea-mama... Nu-mi amitesc prea multe din zona aia, de pe malul Amaradiei... Mama-mare a fost povestea altor copii, a verilor mei dinspre tata. Pentru ca eu cred ca ne alegem povestile prin simpatie, or tata si mama erau favoritii... Cand a murit tata-mare (chiar, mi-amintesc ca era si o zi mare atunci, s-a intamplat de Constantin si Elena), pe urma mama-mare, am aprins o lumanare si i-am privit. Apoi am plecat. ... Ei n-au fost povestitorii mei.

In ziua aia, cand mi-a batut cu putere inima la tine, crezi ca m-am intors acasa? Si, daca inima nu minte, tu esti adevarul meu? esti tu "acasa" mea? ... Pentru ca dragul si marturisitorul meu, esti...

3 noiembrie, 2010

P. S. In afara de dragostea mea, aproape totul in capsorul zevzec care sunt, tine de dilema... Doar de dragostea mea nu ma indoiesc. In rest, ma indoiesc de tot si mai ales de mine. De mijloacele mele meschine si impovaratoare de acces spre ea...
Pentru ca, in ziua in care te-am cunoscut, adevarul a fost cel mai frumos lucru care mi se poate intimpla.
Daca o sa citesti vreodata asta,
5 martie, 2011

47 de comentarii:

Elza spunea...

mai tu ai o iubire din noiembrie... :)

iulia popescu spunea...

Ce-ai ma Elza...?
De mai demult..

Elza spunea...

si eu am avut o iubire de noiembrie... odata :)

Ben Ungar spunea...

Din August! Adevarata!
Sta-n aer...

iulia popescu spunea...

Eu am. Una de peste tot anul...

iulia popescu spunea...

Ben, ma duc la masa. Cred ca maine am sa te rog sa import programul ala de sunet, poate vad si eu filmul!

Ben Ungar spunea...

@Elza.
Si cum ai reusit sa pierzi asa ceva?

iulia popescu spunea...

Ben :) de ce scrii odata cu mine?

Ben Ungar spunea...

- Pofta mare Iulia!
- Nu-mi vine sa cred ca-i vorba de un program.
- Nu prea stiu, de la distantza ce-i cu Macintosh-ul tau!
-Te pup!

Ben Ungar spunea...

- S-a mai intimplat...

iulia popescu spunea...

Pai, daca nu te gandesti la ceva (ca eu nu-s in stare) n-o sa vad filmul... si eu vreau sa-l vad!

Citeste ce te-am rugat, pliiz!
te pup

Elza spunea...

@Ben: ce chestii ma intrebi si tu... si pe blogul Iuliei :)

Ben Ungar spunea...

Iulia!
Azi e inchis tot!(si ieri!)
Miine, nu stiu, o voi cauta!
(Gir...A/38)!

iulia popescu spunea...

... cuiva drag ii placeau legendele Olimpului, asta e repovestita :)!

Ben Ungar spunea...

@Elza
- Sunt curios, si copil sunt, si-i cer scuze Iuliei, si tot ma intereseaza!

iulia popescu spunea...

... si vezi ca te intreaba Elza ceva!

Ben Ungar spunea...

Sper sa citesc chiar eu...

iulia popescu spunea...

O rog sa raspunda, si eu sunt curioasa! :)

Ben Ungar spunea...

- Iar am scri simultan...

iulia popescu spunea...

Ben, iar??? Mai-mai! :)

iulia popescu spunea...

Eu cred ca din cauza ca mi-e foame. Hai ca plec, pup

Elza spunea...

habar n-am. cred ca se se-ntampla. asa cum se-ntampla sa apara, asa se-ntampla sa si dispara

Ben Ungar spunea...

Pa! Pup!
- Ce-mi place de tine cind esti flaminda!

Ben Ungar spunea...

@Elza.
- Cu disparutul nu-s de acord!
Ai sigur si tu o parte din vina.

Elza spunea...

eu vorbeam de iubire, nu de persoana in cauza

Ben Ungar spunea...

- Mai garav! Doar nu vorbeam de iubirea de glie, Elza!

ben spunea...

- Da-mi si lopatzica! Asa! Si galetutza!
- Plec. Nu ma mai joc cu tine!

iulia popescu spunea...

Va rog, va rog, iubirea de glie, mosie e un zid, iar Scrisoarea a 3-a un tabu... (- fetish?)...
...of!

Elza spunea...

sa vina scrisoarea a 3-a, dar fara mama lui Sf cel Mare (daca se poate) :)

ben spunea...

- Buna, Iulia!

iulia popescu spunea...

Elza, haha!

Ben Ungar spunea...

- Soare, ziua frumoasa sa-ti fie, si multe frezii!
Iuliei.

iulia popescu spunea...

Mulumesc, Ben!
Imi plac freziile!
Imi plac toate, de fapt...

Elza spunea...

un la multi ani sincer! :)

iulia popescu spunea...

Mutumesc, Elza! Foarte frumos, sincer!

ben spunea...

- Noapte buna, Iulia.

ben spunea...

- Zi cu soare, Iulia!

iulia popescu spunea...

Si tie, Ben! Tuturor!( "tu, care treci pe-aicea..." :))

Anonim spunea...

Iulia!
- Trebuie sa-ti spun ceva. Nu am reusit, sub nici un chip, sa gasesc cartea de care vorbeam. Nu vad cum...Si m-ai facut curios.

Ben Ungar spunea...

-!? -

iulia popescu spunea...

Anonimii sunt rugati sa se semneze si sa nu uite asta! Nu-i o gluma!

Ben Ungar spunea...

- Deci voi dobândi calitatea de anonim cu identitate!
Ei! Aşa ceva mai rar...
(Uitasem să mă autentific.)
- Scuze!

iulia popescu spunea...

Iarta-ma Ben, dar asta esti! Ia gindeste-te un pic...

Elza spunea...

cine a furat de la publicare scrisoarea a 3-a sa dea de socoteala mamei lui S. cel M. :)

iulia popescu spunea...

S-a facut, Elza! S-ar putea ca pe a 3-a sa ti-o scriu tie cu ce ti-am promis! :)

ben spunea...

- O zi frumoasa Iuliei!
(sincer!)

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.