De iarnă, de sărbători...

  în fond, avem o preferință aproape sinceră pentru a fi în loc de a avea.
dar ne menținem în registrul lui "am" și consumăm, consumăm până în plăsele, până la fundul sacului sentimente, emoții, gânduri și mâncare, și rude și copii, totul e consumabil până la urmă, totul într-o mare vălmășeală și grabă. avem stomace mari, avem doar stomac!
de ce oare...? doar ne place "a fi" atât de mult, ne place să fim vii și să nu murim și ne urăm în continuu la mulți ani!
de ce??? în ce nonsens se trăiește pe aici??