luni, 30 decembrie 2013

30 decembrie



  azi-noapte am visat fără cuvinte, doar emoții, emoțiile sunt fine și afone desigur, precis era ceva de bine fiindcă m-am trezit plină de bucurie, ca și cum m-aș fi îmbrăcat pe dinăuntru cu cineva drag și foarte dorit.
asta e ciudat de plăcut, pentru că mă aflu într-o dimineață foarte  aproape de sfârșitul anului, iar mie Anul Nou mi s-a părut întotdeauna sfârșitul vacanței. ca și cum după sâmbătă vine duminica și după duminică, inevitabil luni, când trebuie să te scoli după miezul nopții și să mergi la școală (asta e o altă reprezentare fosilă de prin copilărie când trebuia să mă trezesc denoapte la școală. școala, că tot veni vorba, mi s-a părut mereu un fel de a exista șleampăt și urâțel, mi-am iubit timid absolut toți profesorii doar ca să mă asigur că mă simt ceva mai bine dimineața).
Iar Anul Nou e ca și cum s-ar deschide o ușă, iar afară e prea de tot noapte și aerul e greu și rece ca o fântână lâgă pădurea de la Carpen, ca o găleată de apă în cap dimineața, pe inima goală...
...să sperăm că va fi bine

Niciun comentariu: