Vis, 6 aprilie

 Merg cu A. pe un drum care seamănă cu o metaforă, căci un corespondent real material nu găsesc. Deci, plasare în spațiu anulată, la fel și în timp, pentru că nu înțeleg dacă are un fir logic temporal sau doar îmi amintesc cum mergeam împreună pe acolo și cum intrăm într-o librărie - iar eu, ani mai târziu, refac periodic acest drum într-un gest romantic nevindecat... Mai frumoasă e faza cu librăria asta, căci intrăm, cum ziceam, iar el întrebă dacă am citit Uran de X (îmi scapă ce nume a zis). Îi spun că nu, apoi el îmi explică în ce fel descrie autorul ei o poveste frumoasă: există, deasupra unei vitrine pătrate din încăpere, o lădiță de sticlă plină cu nisip pe deasupra căruia se află, ca niște gogoși în pudră, două mingi ovoidale de piatră, un fel de machetă a ceea ce dorește să ilustreze cartea aceea. Una din mingi e Pământul iar alta e Uran, iar o a treia, mult mai mare, ovală, lungită spre extremități întruchipează Uran2 care se născuse din unirea primelor două, migratoare una spre celalaltă, apoi Pămâtul absorbise pe Uran sau invers.  A. îmi arată linia ondulată ca un șiret în piatră care marca locul unde s-au "îmbucat".
 Episodul mă face să zâmbesc, îmi amintesc în vis că exact așa s-a întâmplat că l-am cunoscut pe el. Intrasem ca de obicei în acea librărie ca să refac traseul meu din trecut cu A. și m-am lovit nas în nas cu o persoană caldă, care foarte curând a devenit "el".
 După mult timp, care în vis trece imediat, mă întâlnesc din nou cu A., care îmi desenează în nisip cu o expresie șmecheră: Știi că vreau să-mi măresc grădina, uite cam ăsta e planul întreg, am să mai adaug niște parcele care îi lipsesc și o extind. - Bine, bine, zic, dar, dacă adaugi peticele alea, ajungi gard în gard cu mine (pare că își luase un domeniu la Carpen, în aceeași parte de sat unde e casa alor mei), ce-ai de gând?  - Păi, zice, cumpăr de la vecini... O privesc pe Coana Geta, mamă-sa (sau doar mi-o imaginez, nu-mi dau seama) între zarzavaturi, verze lățite pe pământ, mărarul înalt cât ea, abia se vede... După atâția ani de când nu ne-am mai întâlnit, tot mi-e dragă, aș ține-o în brațe. Mă uit și la A. , îmi face plăcere întâlnirea cu el, e împăcarea mea cu trecutul, zic, abia acum când sunt așa departe de ei doi, atât de altfel pentru ei.