vineri, 11 septembrie 2015

Vis de după-amiază, 11 septembrie

    Nu prea dorm pe la prînz, uite că azi mi s-a întâmplat...
 ...O splendidă și grozavă femeie. E tânără, aparține unui cult sau culturi din India, roabă ani în șir în casa cumnatului ei, fratele soțului ei mort, om de mare vază. Ea și copii ei sunt robi în virtutea unei tradiții acceptate. O profeție îi cere acestui cumnat să se lase înjunghiat de ea într-o ceremonie publică.
    E seară cu lumină crepusculară, nepământeană. Totul se va petrece în fața unui public strâns în piață, la ora nouă fix, cele două figuri stau aproape lipite în peretele luminat atât de straniu, ca un tablou, parcă agățate de perete. Ea, în costum de ceremonie, strălucitor, brodat cu fir, ca și al lui, de altfel. Două figuri înlemnite de emoție și paradoxal - pline de viață, atât de vii, de vibrante, că tresari la fiecare bătaie a încă unei secunde târîte pe cadranul orologiului. - Acel orologiu care stă așezat deasupra întregului tablou, simetric, ca o cheie de boltă, elementul care echilibrează cele două jumătăți ale dipticului. El nu poate vedea ceasul, să se întoarcă nu are voie, nici să ridice privirea. Ea se apropie. Ridică hangerul; i se va opri lui în gât, în vâlceaua de carne care acum îi tremură. Brusc, ea înalță ochii. Privește ceasul. Nu, nu-i momentul. El și-i închide pe-ai lui. A înțeles. Îi scoate batista - scorțoasă ca un șervețel - din buzunarul fustei largi, lucioase, și-o agață lui însuși în piept, decorativ. Ea se întoarce la loc. Mai are de așteptat cinci minute. El nu știe câte. Secundele bat și dor. Doi luptători în arenă, sclipitori, subțiri - două lame. Eu privesc scena din față, am un plâns presat în spatele pieptului, el mă lovește în stern, ritmic. Îmi vine să urlu, mă înnebunește tensiunea. Gesturile se reiau, pregătirile, ea se ridică, potrivește pumnalul în mâini, a trecut abia un minut, el închide ochii, ea se apropie cu pas măsurat, pas de ceas. Precum o moarte anunțată. Precum o moarte prin surpriză. Mă trezesc.

Mai târziu, vizitez real cimitirul Comisiunii Dunării de Jos din Sulina, împreună cu profesorul L. drept ghid, loc atât de fabulos încât înțeleg că orice e posibil...

Niciun comentariu: