Un loc scăpătat, la țară. O mai veche prosperitate, acum apusă. Împrejmuirea cu flori din mijlocul grădinii ca un medalion, cu micul ei havuz de piatră, secat, un fost oraș de provincie, ca o fantomă, și casele lui oarbe. Și drumul de țară, prăfuit în soare pe care suntem... Aici totul are culoare, e plăcut și-ai vrea să străbați, dar a fost, în alt timp...
Cineva află că urmează să plec într-o călătorie, într-un oraș străin. Totuși nu străin. Nu pentru ea. E o femeie cu mâini osoase, voioase, îmbătrânită de-acuma, dar fără bătrânețe, o ființă foarte tonică. Un surâs vibrant. "Saluti a me stelle sardingneze", spune...
... Sigur că această construcție lexicală nu există. Visele se creează în funcție de pregătirea etimologică a fiecăruia :)))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu