- Toată lumea știe că mă plictisesc, Moishe. De o sută de ani mă plictisesc. Am fost la Șefu’, am avut conversații în privat - doar știi asta - mi-a mai înlesnit altă sută de ani ca să mai caut (a fost un drăguț la faza asta). Caut și mă plictisesc.
- Atunci, nu te mai plictisi, grecule. Caută și nu te plictisi, ca să găsești. Toată viața te-ai întrecut în povești. Talent nemuritor, nene, ca toți grecii tăi, mai ales ca Homer ăla al vostru… Uneori stam și mă minunam de unde știi tu să întorci vorbele așa. Să minți Comisiunea cu cele mai tâmpite povești despre ce voiau ei să creadă, în loc de ce făceai tu de fapt. Unde ți-a dispărut entuziasmul? Caută și tu oameni care seamănă cu ăla care ai fost… Și roagă-i să te ajute. Să scrie odată povestea aia și să plecăm de-aici. Ne-o ajunge și nouă atâta ședere rătăciți în transcriere. Șefu’ a zis că numai cuvântul ne mai scoate din asta.
- De o sută de ani fac așa. Am găsit?
- Pe ăla de stă rezemat colo de balustardă l-ai încercat? Adineaori am trecut pe sub balconul lui de la hotel…
- Ah, ăla. Ăla care seara, stă de vorbă cu lumea? Acum a căzut pe gânduri (Hei, ai mai spus asta. De vreo două ori. Te plictisești?).
- Păi, tocmai de-aia. Să faci omului o vizită când cade pe gânduri înseamnă…
- Să te duci invitat. Regula numărul 1 a Cimitirului Comisiunii Europene a Dunării.
- Regula numărul 1 în împărăția cerurilor, grecule. Șterge-o de aici în treaba ta, până nu mă plictisesc eu…
Ștefan numără oi, sprijinit cu fruntea de parapet. E gata să adoarmă, poghircit așa, când ajunge în sfârșit, la ultima… Ultima pare să fie una neagră. Oaia foșnește în spatele perdelei, tușește de două ori, își drege glasul ca la teatru, apoi ridică tonul și invocă muza:
Tu, care seara stai de vorbă cu lumea…
Ai mai zis asta. Te plictisești?
Deci, mă urmărești?
Zi-i…
My name is Gheorghios…
‘Ai nu mă-nebuni… Te dai poliglotta. Așa și? Cu ce problemă pe la noi?
…Gheorghios Kontogouris. Mă lași să termin?
Eu nu te las?
Fă un mic efort și nu mai întrerupe oamenii care vin pe la tine în vizită.
Ești om?
Am fost. Poate că mai vreau o dată. Poate, un fel de om… Un fel de om care vrea ca tu să scrii…
Aici, Kontogouris se foi nemulțumit.
Ce faci? De fapt, chiar contam că o să mă întrerupi. Nu-mi găsesc așa ușor cuvintele. Prin cimitir, alt prost care să stea de vorbă cu mine timp de o sută de ani, în afară de Goldberg n-am mai găsit, așa că uite, lipsa exercițiului se simte. Nu sunt ca tine, să stau seara de vorbă cu lumea.
Băi, te repeți. Asta la teatru se cheamă bâlbă. Sau burtă.
Kontogouris rămase cu privirea (dacă se poate spune astfel despre o fantomă) ațintită la burta lui Ștefan. Burta lui Ștefan privi și ea privirea, apoi se închise în sine. Deveni burtică.
Continuă, te rog.
Vreau să scrii despre Gelsomina mea…
Ce nume de corabie. Cine e Gelsomina asta?
Să-ți spun cine nu e. Nu e o persoană sobră. Are doar două variante: râde sau plânge. Deci, e serioasă. - Așa cum copiii sunt serioși. Și crede-mă pe mine, copiii sunt cele mai serioase ființe de pe lume - pentru că sunt cinstiți. Ca îngerii…
Ce poet ești, bre, grecule. Homer în persoană. Deci, e femeie? Băi, n-am timp. M-am apucat să scriu, ceva, altceva. Despre una. Alta. Altă femeie, altă poveste. Și până nu termin…
Atunci, să scrii despre una ca și când ai scrie despre alta. Ce contează? Doar scrie. Gelsomina mea e fata cea mai frumoasă din lume. Nu pentru că o vrei, ci pentru că este.
Îmi place cum gândești, ești croit pe pozitiv, hihihi…
Știu că-ți place, ți-am citit Scrisorile alea, hihihi.
Băi, fugi de-aici, am ajuns și pe la voi?
Ajunge la noi tot ce se scrie. Totuși, nici măcar eu n-am timp de toți adormiții. Uite, pe Manolescu nu l-am citit. Trebuie să fii destul de viu ca să distrezi morții.
Pe Manolescu nu-l citește nimeni.
Da, nici Vii nici Morții. (Kontogouris se opri și-ii făcu semn cu ochiul).
Ce mă, ai citit-o și pe-asta? Se face teatru și pe la voi pe-acolo?
Vezi că se scrie “și-i” Cu doi i. Nu cu trei. Tot ce știu e că pe la noi se face bine gramatică.
Băi, ești obraznic. Dar… Dacă mai stai pe-aici și-mi corectezi erori de scriere - pentru că vezi, sunt inevitabile, când bați în taste se strecoară întotdeauna - poate te ajut…
De exemplu, ai de gând să pui odată liniile alea de dialog? Am trecut de preliminarii, s-a stabilit că purtăm efectiv conversația asta. Avem deja o relație oficială, nu te mai codi.
(to be continued...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu