Vis, 18 martie

 Cu colega mea Mel. Mereu ne întâlnim, probabil că jucăm împreună. I se apropie sorocul să nască (în acest vis). Are emoții mari. Ne despărțim într-un subsol ca un depozit, ea va pleca undeva, în alt oraș. O strâng în brațe și îi spun "fata mea dragă". Îmi spune că se teme. O rog să mă sune când se teme. Insistă și zice că temerile astea sunt o poartă spre sinucidere, că așa a lăsat Dumnezeu rost. O încurajez, îi spun doar că are să renunțe curând la gândurile negre, că are să fie bine cu adevărat. Îmi promite că mă sună. Cred că subsolul e de fapt o magazie de pantofi, privesc câteva perechi de culoare arămie.
 Înainte, un alt vis cu o călătorie pe un drum ca de la Carpen la Craiova. Trecem printr-un oraș de provincie, există acolo un spital de copii dichisit, intru ca să fac un pic de voluntariat, ori să las ceva... Un restaurant despre care doar vorbesc și mă trezesc înăuntru, e plăcut, pereții placați cu casetoane de lemn maronii până înălțimea unei mese, plante...