Vis, 30 mai

... Cu Fl.S. la el acasă. O bucătărie strâmtă, cochetă și el, care strânge resturile unei mici cine pe care mi-o servise. Îi expun însuflețită și pe larg un mister care mi se revelase, o taină din mitologie cu Afrodita care făcuse un anumit gest lui Ares sau altcuiva, și am o tălmăcire a mea despre asta, pornind de la o altă explicație a unui inițiat. F.S. pare să aibă cap de carton. El știe - și în continuare o ține pe a lui - că omul se trage din maimuță. Culmea, de câte ori își susține teza, capul îi devine un desen prelungit cu o ceafă groasă și tare, par făcute împreună din același bloc de piatră și acum seamănă cu un neanderthalian sau cu Barney Flintsone, de parcă aș vedea întreaga secvență la televizor. Mă enervează atât de tare el, îngustimea de spirit - unilateralitatea acestui omniscient și singur punct de vedere - că îmi vine să mă ridic și să plec. Sau să îl pocnesc peste cartonul cefei. Cred că asta și fac, plec...
Mă așteaptă urcatul unor scări la balul de absolvire a liceului (cred că asta e rezidual de aseară, când am vorbit pe fb. cu Didi despre cât de vărzos se pot îmbrăca fetele alea)... Și mai apoi, cerutul unor informații despre primăria din Iași, unei doamne acostate pe stradă. Se face că sunt acolo și vreau să vizitez, îi spun că aș lua trenul - un fel de tramvai local - două stații. Ea e o stimabilă, îmi explică foarte simpatic de ce turiștii și nefamiliarizații cu orașul aleg varianta trenului. Îmi prezintă povestind stațiile, după cum stai cu fața la... /sau dacă te așezi cu spatele la... (nu mai țin minte ce), și atunci, ele vin pe dreapta sau pe stânga, după caz. Mor de râs. Se pare că îi cer explicațiile, de fapt, pentru că vreau să ajung la o nuntă. Sau la aniversarea nunții părinților mei, pentru că o oficiaseră tot acolo. (Poate și asta e reziduală, ca o replică la un "pic" pe care l-am găsit aseară despre "no juice in the connection", pentru că așa am crezut mereu despre dragii de ei). Oricum, în vis sunt veselă și fericită, e soare afară... Apoi e seară, fac un ocol pe niște străzi din Craiova ca să mă liniștesc la minte în timpul unei petreceri. Atunci îmi amintesc de M.E., că ce bine ar fi să nu mă întâlnesc tocmai acum cu ea - fiindcă ea îmi zisese de zona asta cu magazinul de unde pot lua țigări. Se pare că pot micșora ocolul din doar câțiva pași mari de tot, pe care îi fac lungindu-mi picioarele din genuchi în așa hal, încât cuprind tot Pământul...