Vis, 8 februarie, București

Finalul unui vis mai amplu, vreau să-l transcriu întocmai.
Intru cu trenul în zona din vecinătatea orașului pe care-l iubesc, T. Stau cu nasul lipit de sticla ferestrei și privesc cu fericire totul, inhalez cu lăcomie mari întinderi de peisaj. Clădiri răzlețe, unele înalte și subțiri ca niște creioane colorate cu nu știu ce funcțiune, câte un pom, apoi altele mai pătrățoase și mai scunde, poate cu rol de depozitare. În jurul meu sunt fete, colege care râd complice cu mine - prezența lor acolo are legătură cu ce-am visat mai devreme și nu-mi amintesc acum.
Apoi, livezile. Asta e partea pe care voiam cu încăpățînare s-o prizez până la cotor. Ele încep cu niște rariști strălucind înverzite, căci primăvara e în gloria ei în perioada asta. Un spațiu scurt, ca cel de pe lângă gardul de unde începea stochina, vecină cu casa noastră de la Carpen... pe negândite, intrăm în oraș. Sunt foarte, foarte atentă căci nu vreau să ratez nimic, nici o succesiune de imagini. Culorile sunt multe și se perindă pe rând, firește, în funcție de zona străbătută. Uite, liliac, zic, iar fetele râd în jurul meu, ele știu că-mi plac florile și nuanțele lor vii. Văd deja câteva fire și în vitrina câte unui magazin, fiindcă trenul trece de-a dreptul prin oraș de acum, prin centrul lui, în drum spre gară. Centrul e în acest moment cel al altui oraș, al Craiovei în care m-am născut, cu magazinul Romarta din vecinătatea primăriei și cu alte câteva magazine cu vitrine de cristal lipite de el. (Poate că se leagă de o amintire reală și încă foarte vie a zonei ăsteia, când, într-o vară, ieșisem cu colegii de la un film, iar strada pustie a orașului golit de vacanță, ca într-un tablou de Giorgio de Chirico, era doar a noastră). Totul e bogat și se îmbogățește ca imagine și culoare treptat, știam asta și am vrut să rețin totul exact, căci timpul mă luase de fiecare dată prin surprindere iar eu mă pomeneam mereu ajunsă în gară, păcălită scurt și fără să memorez nimic.
Drumul acesta cu trenul e de la vest la est, se face că gara orașului se plasează în partea opusă față de drumul pe care eu îl fac regulat către Craiova venind (în mod real) dinspre București - și care poartă reperul.