Într-o încăpere, cu o fată. Încă nu-mi dau seama cine intuitiv... Camera e stranie. Împodobită cu perdele gâtuite la mijloc de câte un cordon, închipuind coloanele unei încăperi în Egipt, perioada antică. Materialul din care sunt confecționate e in, sau așa am convenit noi că ar fi, culori - galben și maroniu. Un glas interior îmi spune mie și ei (știu că și ei) că numai una din cele nu știu câte coloane care delimitează pereții, dar sunt inserate și prin mijlocul camerei, punctând linii paralele cu doi dintre închipuiții pereți - una singură e cea originală. O aflu relativ repede ca fiind prima de lângă ușă (nu e practic o ușă acolo, e convenția unei uși). Ea e de acord, poate făcuse la rândul ei identificarea asta de curând. Îi spun, te știu, știu că ai fost în Egipt atunci, știu că ștergeai praful în marea bibliotecă și că erai în serviciul marelui demnitar X, știu asta pentru că am fost acolo și eu. Făcînd exact ce făceai și tu. Ea zâmbește, zâmbește și confirmă înainte de a începe să caute în memorie curioasă, cordială, afabilă. Genul Laurei I., caldă.
Cred că mai apare și mama în acea cameră, căutând și ea să găsească acea coloană, e un pic mai inabilă totuși.
Încă un vis înainte, cred că l-am mai avut, sau în același gen... Urmăresc rândurile unei cărți ilustrate, o carte mare cu desene ca niște picturi în acuarelă, liniile se întind, se amestecă între ele, apoi se face cald și plăcut și mă cuprinde o picoteală dulce, un somn în somn și adormind, mă văd în carte, sunt și eu o acuarelă, ori ceva asemănător...
După visul cu Egiptul m-am trezit cu degetele încleștate ca două ghiare, blocate, apoi am amorțit.
Curios, am fost la filmul cu Egiptul abia la două sau la trei zile după ce am visat asta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu