vineri, 25 martie 2016

Vis, 18 martie, București


  Într-o clasă unde ajung obosită, încă aș mai fi vrut să dorm. De acasă mă pomenesc acolo, am senzația că scurtez drumul pentru că prind la iuțelă un autobuz sau ceva așa... Îmi dau seama că nu mi-am luat echipamentul, deși aveam azi în orar chiar două ore de sport. Mai știu că ar fi fost cazul să-mi fac și niște teme pe care nu mi le-am făcut. Ajung în clasă, mă așez în bancă în rumoarea sălii și a celor așezați în bănci care mă admiră și mă plac, știu asta, lângă Violeta S. Îmi vine s-o întreb dacă știe ceva de rezultat, mă abțin în ultima clipă, găsesc că nu-i acum momentrul potrivit ca ea să știe că m-am înscris și eu. Apare un prieten al ei, coleg cu noi, cu un platou de prăjituri, toate galbene, cred că tarte cu ananas ori portocale,  oricum, în spectrul ăsta. Omagiază ceva, poate pe noi căci se poartă tare curtenitor. Ajunge și la banca mea și a Violetei - pe care ne apreciază cu drag și foarte tare - în momentul în care pe platou mai rămăseseră puține prăjituri, râde, poate pentru că știe că nu mai mânânc dulciuri. Iau totuși una, lăsată "mai la urmă", un pic fărâmată și o mănânc cu poftă. Apar și alte prăjituri. Acum îmi pot alege, dar vreau să o răresc cu dulciurile.
  ...Cobor cu liftul, deși aș mai fi dormit. În lift, Laurențiu S. ori cineva ca el. E atent cu mine, eu, somnoroasă, mi-e somn și atât. Spune despre ceva rămas sus în cameră. Ajungem repede la parter, eu închid ușile și urc din nou, el rămâne. Se deschide ușa în dreptul unui etaj, nu știu care, intră o tipă cam dusă și începe să bodicăie ceva în coșul de gunoi din lift. Scoate de acolo un pachet cu niște pungi. Mă enervează, evident. Stau după ea. Intră alta, mă vede, o scoate pe prima de acolo și zăbovește doar puțin, doar ca să o scuze pe aceea că nu e cu țiglele chiar bine pe casă. Cred că până la urmă mă lasă în pace amândouă, în timp ce eu continui să urc cu liftul.

Niciun comentariu: