- De ce-ai făcut căcatul ăsta, nu pricep, de două sute de ani tot nu pricep cum de-ai putut să fii așa de bou să-mi faci așa ceva, să-mi spui minciuni…
- Nu mi se mai părea ești cel mai tare. Mă temeam c-o să vină de nicăieri unul, o să-ți ia maul și-o să fie el cel mai tare. Voiam să te impulsionez.
- Nu e important cât de tare sunt ci pe cine ajută asta.
- Erai cam absent. Nu erai destul de creativ.
- Tocmai am spus că eram.
- Ce, absent sau creativ?
- Moishe, tu n-ai mă, creierii la tine când vorbim, tu-i lași agățați în cuier…
- Măi, da’ de ce? Da’ de ce că mănânci tu căcat vrei să-mi dai și mie, măi?
- Ba mănânci tu, cu polonicul mănânci. Îți mai iei și la pachet acasă. Spune de ce? Ce te-a apucat să faci pe chiromantul? Știi că dacă spui o prostie ca asta asta îi legi omului viața.
- Cred că mi-era frică să mor singur.
- Și mai crezi că pentru mine era o adevărată plăcere…
- Să mor dacă știu de ce. Sorry, să mă mai nasc o dată, dacă știu de ce.
- Da, nu știe bineînțeles. Toată istoria omenirii s-a scris din fapte gratuite…
- În plus, o aveai pe Sevasta…
- Băi vuvuzelă, Sevasta și găsit pe altul care s-o plătească exact de a doua zi. No offense, da? (-Așa mi-a zis ea, no offense, da?) Auzi, o aveam pe Sevasta! Aveam o pulă… Folosesc aici cuvântul în sens literar, da?
- Kontogouris - iartă-mă că intervin în timp ce vă certați ca doi cretini - cuvântul ăsta nu se folosește niciodată în sens literar, mă… A scris tomuri de literatură, kilograme de tratate și eseuri, biblioteci întregi de poezie, fără să aibă o secundă sens literar. Cultural, da. Îngrașă cultural și artistic Terra de mii de ani, a pus bazele semioticii, i-a bătut pe turci la Rovine, l-a făcut pe Eminescu normal și pe Creangă celebru și n-am timp să enumăr aici câte perspective axiologice erup din el, ok? Dar nu mai crede vreodată că are vreun sens literar. Dacă n-ai vorbi din perspectiva unei fantome, ai ști. Continuă, te rog, aveam o pulă…
- Aveam, da.
- Și?
- Și nimic.
- Cum? Nimic, nimic?
- Mneah… Adevărul e că nu prea mă bucuram că mor. Nu mă simțeam grozav. Îmi băgasem bine-n cap asta, cum zice boul. Și mi-am adus aminte: tot ce faci de acum, îți faci cu mâna ta. Ironic, nu? Mă gândeam că aceeași putere care ține stelele-n cer și la care mă rog eu în fața Maicii Domnului Myrtidiottissa din Biserica Greacă de pe strada a-II-a poate să mă ajute și pe mine în chestia asta. Mă gândeam că nu-i e prea greu. Mă gândeam. Bineînțeles, trebuie s-o și crezi.
- Adevărul e că ce minune e aia de ți-o faci cu mâna ta. Mai bine pupi niște moaște.
- Băi Moishe, așa te-a învățat pe tine la sinagogă Mosca Coplanov ăla al vostru cum e cu credința? Ești liber să crezi în ceva, nu? Mi-am sacrificat viața pentru asta…
- N-ai umor, măi. Și apoi, Mosca ăla a fost epitrop la sinagogă abia după ce-am murit eu măi pulă, hihihi… Dar e bine că ți-ai amintit în sens artistic că puteai să crezi în ceva. Puteai să crezi în ce e scris.
- Boierule, you may say this guy is in love with you. Cu toate că e just a little retard. E și ușor progresist, după cum vezi. Un progresist care citește în palmă…
- Puteai să crezi în ce e scris, reiau. De la asta până la intresul pentru literatură nu e decât un pas. Puteai să crezi în metafora scrisului în palmă care e și ea un semnificant, cum e cuvântul în relație cu textul, relația dintre semnificant și conceptul-semnificat la care trimite, adică relația dintre parte și întreg…
(to be continued)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu