Chitesc un cearceaf mare și amplu, greu, din bumbac, e alb. E pentru teatru, servise ca decor într-un spectacol al nostru. Mă ajută colega mea Al. și încă cineva. În timp ce împăturim, povestesc ceva, o istorie, Al. râde când mă ascultă, O.G. e și el pe undeva, băgat după un decor parcă, se amuză și aruncă de acolo replici și comentarii la ce istorisesc. E, mi se pare, o poveste cu un corb...
Oricum, visul face parte din ceva mult mai divers ca desfășurare, acum, când scriu, nu-mi amintesc ce...
Real, azi la teatru, Iliada - prima lectură la masă. "Ni se iau" mici eșantioane de voce - de sunet, de prezență în tonalitate. O.G. ne face să înțelegem că e vorba să înscenăm aici "epicul", nu "dramaticul". Se impune să colectăm din eter "epicul"( -povestea), să-l încarnăm pe scenă prin puterea vocii corului, spațială, aerisită, inefabilă. Aspectul sacru al vorbirii în cor.
Bine, în regulă, o să fim Septuaginta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu