Jurnal de repetiții

5 septembrie

Azi... o altă zi risipită. Iulian primește textul abia mâine. But whyyyyy???
Mi-am selectat o bucată, mi-am rescris-o fără indicațiile de scenă... am învățat-o... Pentru mă gândesc că intră sigur toată.
Fiecare oră trecută, fiecare minut mă trimite în urmă cu timpul. Ca un circuit din Înapoi în viitor.  Bat darabana cu degetele pe masă... În fiecare dimineață o gură cu mulți dinți mușcă sârguincios din umăr: Nu ai timp, nu ai destul timp, mai repede, trebuie și mai repede!... Până seara.
Isteria asta vreau să înceteze azi! Acum! Am exact atâta timp cât am și fac exact ce trebuie să fac! Scurt! Și gura, acolo sus!

... și pe urmă, femeia asta Winnie care șade pe mușuroiul ei... are alt ritm. Interior, are alt ritm decăt restul... lucrurilor. E ca o ruptură din context, e ca cineva care, fredonând vesel o polcă intră într-o sală unde se cântă Deus Irae și ciudat,  rămâne cu ideea lui, iese de acolo tot cu polca. Toți supraviețuitorii sunt rupți de context, toți au idei fixe... altfel, cum... ? Pâna la urmă, ei sunt călare pe altă vibrație, un alt nor îi poartă.  Trebuie să îi spun asta lui Iulian, pentru că... asta e cheia! Cred că aici s-a greșit pâna acum cu celelalte spectacole...
Mâine, spre seară probabil, cred! că vom ține ședința...