vineri, 9 septembrie 2011

Jurnal de repetiții

9 septembrie

   Azi a trecut Cătălina pe aici. Mi-a demonstrat că degetele trebuie să stea răsfirate... Pare să fie important.
E nostim cum gestul obosit de a prinde ibricul de coadă se desface din rutină cum se scutură o crenguță de omăt. Să încerci un personaj înseamnă să fii un pic mai treaz în bucătărie: unde se așează mâna, pe ce atașezi privirea, cum se răsfânge lumina din pervaz pe pahare...

Text de învățat...
Să înveți textul e doar gestul de a lovi cu ciocanul în propria ureche, e cum ți-ai băga lingura în fundul ochiului, este să-ți pui capul în ușă apăsând tare clanța, e cel mai tâmpit lucru care ți se poate întâmpla în viață.
 Iar eu numai de văitat nu am timp acuma. Dacă mă plâng înseamnă că am timp pentru paraziți, înseamnă ca am timp... Astăzi sunt ca o gloabă într-o zi de post... Așa arăt eu când mă vaiet. Gata cu asta!

4 comentarii:

nevers spunea...

succes si spor la invatat!

iulia popescu spunea...

Sărumâna!
Mi-e drag că-mi spui asta! :)

nevers spunea...

stiu cum e cand vrei sa inveti si nu reusesti.
cosmarul vietii mele de elev, sa-nvat poezii.
:)

iulia popescu spunea...

... de reușit trebuie să reușești...
Pentru că e esențial :)