Jurnal de repetiții

6 septembrie

Cum era de așteptat, la faza cu tăiatul textului am dat-o în bară magistral. Ce vreau eu iese prea lung... ca de obicei. Spun după ce am ținut ședința cu Iulian (prima) pe skipe, căci, în cele din urmă am instalat și minunăția asta - de care, acum o lună nici nu mă gândeam să mă apropii - căcaturi... unele utile...
Bref, cele mai importante tăieturi le va face Iulian ca o persoană responsabilă ce este, și asta chiar până mâine... Haha! Totuși, bonus, bucățica de text pe care am operat-o eu cu mâna dibace rămâne așa cum mi-o doream, de fapt o și învățasem deja :)

Am mai bătut și azi pe la uși în legătură cu scena. Așteptăm...
Am sunat-o pe Cătălina.

...Personajul ăsta Winnie are o grație a ei pe care mie îmi rămâne doar să o salut: se află deja în ea, în fibra ei, așa e creată din naștere.
De fapt, e primul caz de imobilitate pe care îl joc. Atunci când imobilitatea apare în scenă, trebuie să fie una eficientă - ceea ce înseamnă că ea are un preț. Să fie eleganța expresiei prețul? Cred că merg pe cartea asta. Uite că și nemișcarea trebuie gândită coregrafic... Îmi place să mă sfătuiesc cu Cătălina la mișcare/acum și la nemișcare în scenă.

A spus da!