vineri, 13 septembrie 2013

Orașul și stâlpul


 Terminat aseară Orașul și stâlpul, cartea lui Gore Vidal.
Are tot: subiect, construcție, stil, chiar replică. Are tot în afară de suflet. Reiese din carte și din postfața ei, pe care omul le scrie cu mână sigură de mare scriitor (ceea ce și este) că interesul pentru care a scris-o este "actul sexual care nu e nici bun, nici rău, el există". Și ca să doboare un barem social - prejudecata față de homosexualitate.

Impresia mea e că Vidal e genul de scriitor care urmează rece un plan bine elaborat și anterior "actului" scrisului. Atât. (De altfel se știe că după multă vreme de la prima ediție, s-a apucat să o rescrie.) Prefer scriitorul care acceptă mâna întinsă a hazardului,  care pare să vrea a descoperi nedescoperitul pe parcurs, și absolut din întâmplare, nu de tot haotic, nu amețit de propriile "valuri", dar nici certat cu inefabilul cum pare Vidal. Repet, cartea e construcția perfectă. Și e dură, exact așa cum și-a propus Vidal să fie. Din partea mea este însă și cam seacă, are în plan doar o luptă curajoasă cu socialul. Am sentimentul că am parcurs-o până la capăt ca și cum aș călători pe o cochilie.
Planul ei bine pus la punct prevede și subiectul suferinței din dragoste. Pe care Vidal îl atinge cu precauție ca pe o măsea nevralgică și repede izolată, pusă bine între paranteze ca și cum s-ar scuza față de sine că nu poate vorbi despre asta.
Eu îi dau nu.
Și poate mă repet iarăși, cred că nu scrii ca să te achiți de o strategie. Scrii sperând că cineva îți aude inima. Și că asta e un act necesar. O confesiune ca un act de igienă între oameni. Un act de iubire.
Poate că sunt un cititor limitat la genul confesiv. Sau poate îndrăgostit de ceea ce e viu (și care nu e obligatoriu!! erect sau mișcă. bine, poate să fie și asta :)).
Sau poate sunt doar actriță...

Niciun comentariu: