joi, 5 septembrie 2013


 E un anumit fel de adînc, un anumit fel de nerăbdare. E ca și cum aș înghiți zilnic câte o bulă pe care scrie TIMP și care se dezvoltă în mine la dimensiuni impresionante, precum ciuperca atomică. Și mă face să văd de acolo, din spatele hubloului totul în 3D. Ce să zic, ochii dinăuntru sunt mereu uimiți. Și e destul de presantă, ca să-mi mai lase spațiu pentru compromisuri.
Uneori tremur de parcă o lună plină și o lentilă s-au decis să aibă puls la mine în stomac. Asta e dragoste sau sarcină cosmică?

Niciun comentariu: