Vis, 9 noiembrie

Vise multe din care îmi amintesc doar cum alergam printre coloanele de chirpici ale unei piețe (din chirpici or fi fost ele, dar tencuite în alb). Mă strecor apoi în interiorul unor camere înlănțuite una de alta, spațioase, și ele albe, luminoase, acolo mă apuc să repar zalele și închizătoarele, chiar și cataramele unor bijuterii de aur dintr-o grămadă de vreo două kilograme, toate. Multe atârnă de mine, îmi vine să râd cât sunt de multe și știu că nu am cum să termin prea repede toată treaba. Mi se ceruse un dead-line, cred... Făcusem însă o înțelegere pe care vreau s-o respect, așa că iau hotărârea să le dau pe restul la un atelier de reparat. O să coste ceva, dar o să-i cer mamei niște bani, până când o să-i primesc în loc și pe cei pe care omul ăsta îmi promisese că mi-i va da în acont..