luni, 12 septembrie 2011

Jurnal de repetiții

12 septembrie

Am învățat 5 pagini de text. Din 8. Le-am învățat, dar oare le știu?
... Winnie vorbește fără șir... Doar pare că vorbește fără șir. Sunt pasaje întregi în care Beckett, hoț bărbat, îi citește pe buze în timp ce ea îi doarme alături. Când dormi ești întotdeauna logic, visul e o chestiune de o logică fără cusur. Doar ce exprimă buzele în tot acel timp e de neînțeles, cu conținut deraiat...

... Înseamnă că filmul ei - de altfel fluid și simplu - trebuie revelat altfel decât prin cuvinte (revelatorul probabil este contextul poveștii ei), cuvintele sunt aleatorii. Dar, așa aleatorii cum sunt ele, trebuie ținute  minte unul câte unul ca mărgelele pe ață, ca să poată țâșni din femeia asta. Mă gândesc că se fixează la repetiții. Mă și văd la prima, prima e întotdeauna comatoasă, îmi trebuie patru cicluri solare ca să îmi trimit mâna la nas și să îmi aduc aminte cum mă cheamă. Coordonarea sucks...

Diseară sunt în București. Habar nu am de scenă, mai sunt câțiva oameni care trebuie să-mi dea câteva răspunsuri, habar nu am de încă 7 mii de lucruri importante ... Care se vor desface pe drum. God help us!