2, JULI

  Avea ochii pironiți în fereastră, așa că îi deschise larg. Juli știa că dacă privește lumina zilei va uita ce visase. Prinse firul subțire de lumină ce cobora de acolo ca pe o bucată fragedă de sticlă și se gândi că ar fi nostim să îl spargă între dinți. Timp de două minute lipi bine acel țurțure singuratic de buze și de cerul gurii și supse până nu mai rămase nimic din el. Râse. La soare. La soare, toate jucăriile astea ale ei erau posibile, cu cea mai probabilă dintre improbabilități. Teiul mare își desface în fiecare zi de vară crengile până spre camera de sus a casei, mare, mare e el, precum un popor de libelule aruncat în cer...
  Geppeto lătră din curtea de alături. Prostul, se gândi. Și-a greșit cariera de câine. Nu știu să spună de ce, pentru că se gândi repede la croissantul pe care și-l păstrase pentru azi. Abia se îndurase să nu-l ronțăie în ajun. Va găsi în punga lui surpriza cu medalionul de carton scooby-doo, cu punctele bonus de mystery, energy, power și IQ. Era aproape sigură că e același ca și aseară.
Stătea cu fața în sus, lovind ușor degetele unul de altul și socotea... Singurele lucruri bune pe care le putea găsi la magazinul fostă cooperativă din centru erau croissantele și eugeniile. Proviziile de acasă de brezel și ciocolată i se cam terminaseră, de când ai ei o debarcaseră în vacanță la țară.
  Azi mergem în pădure cu bicicleta... pur și simplu, nu spunem la nimeni. Gândul răzleț o luă de după umeri și o ridică până aproape de tavan. De acolo, sări încântată în pat, din pat, pe podele... Gata, trezirea! Țopăi o vreme prin cameră apoi, își trase ușor visătoare rochița lăsată pe șezlong de cu seară. Râse, căci îi plăcea s-o miroasă înainte s-o îmbrace. Mirosea a soare și a ea din ajun, pentru că la țară nu ești obligat să te speli la duș înainte să te bagi în pat. PENTRU CĂ LA ȚARĂ NU EXISTĂ DUȘ!!!! Asta e fantastic de minunat. Scapi de-o grijă și, în loc de asta, îți rămâne timp să mai dai o tură prin pod. Sau să cotrobăi un raft, două, prin dulapurile care nu-ți aparțin.