sâmbătă, 21 februarie 2015

Vis, 21 februarie

Vise către dimineață... Cobor, urc niște străduțe cunoscute cu case și multă negustorime pe litoral, decor foarte familiar (desigur că n-am văzut niciodată așa ceva în realitate). Îmi e dor de el. Cu toate astea, sunt însoțită la plimbare de altul, un băietan, îmi face curte, pare că e cineva care îmi dăduse ocol și în trecut, ca și atunci, fără succes. Mă cam plicti, cu toate intențiile lui de conversație. Nu e neplăcut, mă mângâie pe mână cu creștetul capului tuns perie și asta mă amuză, totuși îi lipsește sarea și piperul, ori sunt în cantități discrete. Știu că îl voi expedia, pe ăsta și intențiile lui, căci am luat o decizie în altă direcție.
Ajungem în dreptul unei fete cam șuie. Sau pare așa pentru că e de fapt concentrată pe o coală de hârtie, scrie, desenează sau face calcule, în fine absorbită, are contact prost cu realitatea. O salutăm, ne răspunde năucă, o recunosc căci o știam, totuși, îmi zic, e cam dusă, uite și cum s-a fardat... Fata revine treptat, găsește un gând mai clar să-și formuleze începutul de salut, și vorbim. Evocăm zile de demult când ne-am pornit amândouă să jucăm tenis că așa ne-a venit, ea adusese atunci două rachete găsite prin casă, ne-am prins treptat cu ce se mănâncă asta și ne-am apucat să ardem mingi. Câteva date de ea au sărit în galeria care semăna cu o seră de sticlă, vecină cu noi, și nu s-a lăsat până nu i-a făcut țăndări toate geamurile. Eu i-am trimis câteva mingi bune, pe urmă s-a pornit asta pe mine și m-a făcut praf la game-uri. Și așa, n-am mai avut niciodată chef să joc tenis. Îmi explic și de ce preget acum să mă înscriu într-un astfel de club, ca să-mi omor timpul pe litoral. Râdem.
Mă întâlnesc cu C. B. O întreb din care librării să cumpăr cartea ei - sincer, nu-s prea convinsă că am s-o și fac - , îi răspund că da, văzusem că și-a făcut mai devreme promo pe fb, totuși e bine să îmi amintească. Privim o serie de desene pe care le făcuse tot ea ca ilustrație la carte. Sunt minuni dantelate, în peniță, ca și cum un copil ar fi desenat acolo naiv, dar cu atâta inteligență, încât fiecare încondeiere mă face să ies din timpul exterior, să intru fizic în acest singur detaliu, și așa ghicindu-i intenția din momentul exact al creării lui, clară, intensă. E ceea ce numim "a fi sugestiv în desen", însă de-o minunată limpezime. Sunt fermecată! Acum chiar că vreau cartea. Sunt peisaje marine, cu vapoare mici și soare delicat care se ascunde după valuri; dar absolut totul e schiță din vârful unui ac, ca o caligrafie în cerneală neagră. Sau ca și cum cineva ar desena în peniță povestea unui haiku...

Niciun comentariu: