Vis, 3 februarie

  Umerașe pline de rochii de mătase vegetală, imprimate în zeci de culori, culori vii, înșirate pe stinghii metalice ca la magazin. Doar că e un magazin afară, sub cerul liber. Sunt cu Da. I. și cu alte fete, ne alegem câte ceva de acolo, ne îmbrăcăm și ne fâțâim printre șirurile colorate, sporovăim... Îmi zic că dacă o iau pe cea de pe mine, voi avea nevoie de o bluziță descheiată în față, oricum, ceva cu mâneci, rochița asta are doar niște petale de mânecuțe, adică mi-ar fi răcoare cu mâinile goale, suntem în plină iarnă. Deși afară e soare și așa senin... Găsesc și ștăngile cu bluze și jachețele de mătase, aleg la întâmplare două care s-ar potrivi, una foarte scurtă, doar niște mâneci unite între ele, alta mai lungă în aproape aceleași culori ca și rochia. O aleg pe asta, apoi îi simt mânecile strângîndu-mi tare brațele, e prea strâmtă chiar și pentru mine, spun... (e poate rezidual, la teatru am îmbrăcat un ilic foarte strâmt și mi s-a spus să rămân în el pe scenă, căci dacă îl port se va lăsa ca prin minune, modelîndu-se pe brațe, așa a și fost). Tot astfel mi se spune și acum, poartă-l puțin că se lasă...
 O mașină din spate, o dacie papuc, sub prelată câțiva actori celebri din vechea gardă, T. Național mai ales. Da. se suie acolo, ne îmbrățișăm, să fiți cuminți, etc.
 Pe un drum către ceva (poate Carpen) cu încă doi - două ființe foarte apropiate mie, din familie, exact nu disting (e perioada aceea când sunt la dietă, visele sunt ușor dezlânate ca și mâncarea, rețin cu claritate doar culorile - foarte vii, și unele imagini). Cineva trece pe drum, noi sărim fiecare, unii de-o parte, alții de alta a drumului, să ne ascundem în luminișul de pe magine, în tufe... Nici eu nu înțeleg de ce facem asta. Mă uit în lungul drumului, e atâta lumină acolo! Lângă el zăresc abia acum ceva alburiu, strălucitor. Ies, mă uit. Într-un cerc de lumină - un snop de raze grupate deasupra - un pom înflorit în lumina aceea de aprile, îi zăresc cu certitudine solzișorii desfăcuți în formă de flori, petalele alb roz delicate, limpezi... Ce caută un pom înflorit aici, zic, e abia ianuarie, știu că e cald afară, dar totuși... Îmi amintesc atunci că am văzut exact acum un an un pom înflorit la Oradea, era în februarie...
(la trezire, realizez că am văzut într-adevăr acum un an, un pom înflorit pe o străduță mai înaltă, eram la Oradea la GTCI, în februarie, e foarte ciudat să îmi amintesc de asta în vis!)