Vis din diminețile trecute, 18 ?

  Baza unei pârtii de ski, albă, scânteietore, eu la finalul unei diete, o mulțime de banane foarte galbene în vitrina uui chioșc, primesc câteva, mă bucur, cineva face mișto de mine. Îmi amintesc la trezire totul cam vag...
  Apoi, tentative succesive de catapultare pe acoperișul unui castel. Conform unei misterioase legi a fizicii, sau conform unei conveții subtile, strict stabilite de iconomoia acelei realități, cei doi catapultați - ajungînd pe acoperiș - declanșează la punct fix o explozie care-l propulsează pe cel aflat acolo, în afara zidurilor bastionului, legat cu o frânghie de mijloc; oricum, un proces foarte alambicat. Ăsta din urmă cu frânghia e Robin Hood sau unul care pretinde că e el. Ceilalți doi din catapultă sunt mamă-sa și încă cineva, un bărbat. Zis și făcut; adică nu se face nimic, pentru că veselia asta nu reușește și scena se repetă... De multe ori. Acum, ultima dată, cei doi zboară prin aer, se produce - înainte de a atinge ei acoperișul,  scurt-circuitul cu pricina, Robin Hood zboară în sens invers arcului prin aer al celor doi, dar totul e un pic prea devreme. Acum trebuie găsită o forță care să-l împingă pe ăsta înapoi, în spatele parapetului. Și ea se întâmplă din suflul unei explozii care se petrece până la urmă undeva. Iese scena și toți trei se întâlnesc acolo în turn. Ca la nebuni.
  În tot acest timp eu stau în spatele acelui parapet la înălțime, cumva între locul unde aterizează zburătorii ăia doi din catapultă, și Robin Hood aflat la dreapta mea.
 Uneori mă întreb cam ce rost au visele astea. Și de ce?