16, GOING FOR THE ONE

Sunetele, insinuate în armonii electrice, prinseră a izvorî dintr-un loc nevăzut, adică văzut doar de ochiul cel magic din frunte al lui DallE, pâraiele lor le scăldau urechile, apoi le stimulau creșterea părului în pleată.
 - Un Rickenbaker, recunoscu DallE... Deși, multă lume crede că e Fender.
 - Ce e un Rickenbacker? reuși Juli să-și descleieze limba, dar fără să împleticească literele incomode.
 - Un Rickenbacker e exact ce auzi acum.
 - Exact acum aud acordurile din Going for The One de pe albumul Yes, l-am ascultat alaltăieri la Mark. Dar tu de unde știi, îl întrebă ea?
 - Se aude bine de pe Trafalmadore, răspunse el. Coborau printre copaci în binecunoscutul stil, în cercuri rotitoare, urmînd buclele melodiei. Uite-l și pe Howe... Hi, Steve!
   Geppeto ciuli urechile. Se apropie, nesigur pe numai cele două picioare ale sale, de cavalcada coborînd din vârful stejarilor. Multe i se mai întâmplaseră azi, dar să o vadă pe Juli călare pe un cal ca un abur albastru (tot ca un câine vedea, chiar și acum!), și aburul să-l salute cu Hi, Steve, și să-i facă cu ochiul din frunte, ei, asta nu i se mai întâmplase.
 - Salut, bâigui el cu grație. Nu sunt Steve. Cel puțin, eu nu am cunoștință despre... Și terminați odată cu romgleza asta, nu-i așa că e supărătoare? De azi dimineață aud voci vorbind prost românește și muzică de chitară electrică în urechi. Știu doar că mai devreme am mâncat niște viniluri... Dacă știe cineva ceva despre asta, ar face bine să mă lămurească mai repede, aham, a-ham... Sunt complet debusolat, se plânse el.
- Salut, Geppeto, începu Juli. Deci, ăăă... ai ceva de Steve Howe în tine.
 DallE și cu ea începură să râdă ca bezmeticii. Când se mai liniștiră, ea conchise:
 - Întotdeauna am crezut că ai o aplecare înspre treaba asta cu muzica. Sigur, dacă renunți la ticul nervos cu "aham". Sper că nu ai astm.
Geppeto-Steve se uita urât. Își luă inima în dinți și-l abordă pe DallE:
 - Pp-arcă te știu de uuu-ndeva. Ai picioarele în pp-prelungirea mustăților unuia de llll-am văzut azi într-un album de pp-ictură...
 - Zău? E OK, mi se mai întâmplă să mă citez. Și tu, acum te bâlbâi ca să pui ceva în loc de "aham"?
 - Mă bbb-âlbăi ca să pun ceva între mine și bipedul... adică  pp-personajul pe care se cere să-l intrepretez în scena asta...
 - Oricum, făcu DallE, țâșnește muzică din tine mai ceva ca lumina arteziană din capul Sf.Gheorghe; încă puțin și schimbi formele de relief pe aici.
Câțiva arbuști acustici deja începuseră să răsară timid la marginea pădurii. Curând, rândurile lor crescură. Un val sonor de culoare turcoaz discret pieptănă atunci vârfurile foșnitoare și, fără să se spargă, se depănă în volute de armonii peste capetele lor, până când antrenă un stol de stele care trecea în zbor pe acolo. Vreo trei din ele, mai mărunte, se coagulară în câteva bucle de orizont și așa se formară mările, oceanele și depresiunile carstice...
 - Destul!, opri DallE erupția unui vulcan ce tocmai dădea să izbucnească din lacul de pe fundul peșterii unde o singură stea se zbătea ca ochiul din fruntea ciclopului care... etc, etc. Desigur, dezvoltăm aici cu titlu exemplificativ, exclamă el. Nu exhaustiv! De altfel, frumoase coperți de album ar putea ieși din chestia asta.