Apă de mare

Azi am întîlnit un cufundar. Am înotat pînă la el și, cînd l-am ajuns, mi l-a furat soarele din mare. Sau am orbit eu. Pe urmă, nu s-a mai arătat deasupra. Mi-a lăsat două pene pe apă. Doi într-o barcă cu motor mi-au strigat ceva cu "lontano da lungomare" și și-au bătut obrazul. Mi-a fost rușine, în sensul că dacă mă puneau să plătesc niscai amende, n-aș fi avut. M-am cărat. În tren, luna peste cîmpii mărginite de leandri în floare, apoi deasupra unui crîng de palmieri. Olmedo, gară. Alte cîmpii cu otavă și cu căpițe de fîn care seamănă cu niște mosoare, alte tehnologii agricole pe la ăștia. Cîteva cisterne pe marginea liniilor. Garduri de piatră scunde din care ies boscheți de mirt și florile de bouganville roșii. Şi chiparoşii.