ISTORIA SACRĂ, Jonathan Black

Poate cel mai frumos pasaj:
"Când a spus că Maria Magdalena făcuse bine că îl unsese cu uleiul scump (în loc să îl fi vândut și să fi dat banii săracilor, cum sugerase unul din ucenici), Iisus n-a fost egoist. El spune ceva despre univers, așa cum îl înțeleg creștinii. Zicea că Dumnezeul creștinismului e un zeu personal și că fiecare trăiește într-un univers personal. UNIVERSUL A FOST CREAT PENTRU  A NE DA CALITĂȚILE CARE FAC DIN NOI OAMENI și, mai presus de toate, pentru a oferi fiecăruia dintre noi percepția sa personală asupra universului, cu încercări, dileme, mistere, conflicte și binecuvântări, adaptate după puterile și slăbiciunile fiecăruia. Individualitatea fiecăruia, cu toate defectele lui, este încoronarea creației și ar trebui să o îndrăgim și să o cultivăm.
În plus, mecanica cuantică ne-a revelat abia acum faptul că percepțiile umane afectează comportamentul particulelor subatomice, ceea ce arată o posibilitate ciudată: nu cumva din momentul în care intervenim cu analiza noastră personală, operăm modificări de structură asupra lucrurilor și întâmplărilor, asupra câmpurilor lor electromagnetice? Nu cumva materia a fost alcătuită altfel până în acel moment? Tulburător!
Viața lui Iisus a fost atât de misterioasă, atât de spectaculoasă încât și astăzi ne străduim să o înțelegem în toate dimensiunile ei cosmice, dar unul din aspectele ei este acesta: există o lege specială care acționează ca legile termodinamicii. Dacă încercăm să facem o faptă bună atunci, din cauza influenței saturniene în lume, o forță a răului, egală și opusă ni se va împotrivi. Dar mai există o lege mai presus de altele: dacă ne străduim să facem ceva din iubire curată, puterea iubirii din noi (și din ceilalți) va crește". (ce frumos!!)
ISTORIA SACRĂ, ființele supranaturale și nașterea lumii noastre, Jonathan Black, ed. NEMIRA

Hopa! ia să reluăm: UNIVERSUL ÎNSUȘI A FOST CREAT PENTRU A NE DA CALITĂȚILE CARE FAC DIN NOI OAMENI. De la înălțimea asta discutăm, deci! Adică nu ce se întâmplă în jurul lui Hollande la ora asta...
Și dacă prin cine știe ce miracol a iertării, băieții aceia se trezesc în curând, care mai de care, ca dintr-un vis urât și cu mal-de tete și-și dau foc la pălărie? Dacă isprăvim ca prin minune cu toată mascarada prostului gust, a minciunii, ca și cum nici nu s-ar fi întâmplat? Pe calea deducției logice, ca să se întâmple asta, găsim că cineva ar putea începe să-i ierte. Ghici cine? Deduc că noi... Deci, să ne binedispunem..