Vis, 28 ianuarie

   Pe un litoral oniric - spațiu familiar căci pășesc pe el în unele vise (practic, convenție aceptată) fac seara o plăcută navetă. Sunt, să admitem, în Olimp și merg la Constanța într-un club de noapte (nume alese la întâmplare, în vis, nici pomeneală de așa ceva), apoi mă întorc înapoi spre dimineață, în vila unde sunt cazată, aproape de malul mării.
Într-o noapte iau un tren particular  și plătesc conductorului locomotivei ca unui taximetrist. Trenul oprește în stația din spatele vilei, mă mir că nu remarcasem până acum liniile lui singuratice, discrete, ce șerpuiau pe acolo. Remarc acum  și conductorul, e un tip lungan, tânăr, cu fața aspră și cam neaoș pentru gustul meu; îi mulțumesc, cobor. Port o conversație cu un prieten din lumea reală, Iulian S. la telefon, în timp ce mă îndrept spre vilă. Ceva mă face să cotesc din nou în spatele ei, unde de asemenea e o falie de nisip urmată de o faleză îngustă și apa caldă și bună a mării ce pare că a cuprins acum și spatele hotelului. Printre umbrele nopții indigo, așa se vede totul la ora aceea, îl zăresc din nou pe conductorul trenului, îmi zâmbește în tonurile acelea albastre ale nopții litorale, apare și Iulian, așa că închid telefonul și mă bucur de întâlnire. Ei doi se plac, se bălăcesc în apă. Regret sincer că nu mi-am luat costumul, mai sunt și alții care  înoată la ora aceea.
Mai târziu, într-o cameră cu pereți înalți, frumos luminată, un salon decorat cu stucatură în culori arămii, să zicem un secol 19 revizitat- ca arhitectură, împreună cu alte două fete. Se pare că ne cunoaștem demult. Sunt cățărată cu una din ele pe o scară sau o bârnă de lemn (ca cele ce conduc la etajul superior al unei biblioteci extinse pe tot peretele) aproape de tavan. Doamna angajată acolo tricotează alături de noi. Vorbesc cu fata despre o carte citită, ea îmi completează ideea gen: Dar, știai că Mihail Sebastian... etc. Sau, mai bine, vino mai târziu la petrecerea X, ne vedem acolo și continuăm discuția, vreau să-ți povestesc ceva important și secret în legătură cu asta... Accept. Privesc din tavan, locul e plăcut, camera chiar somptuoasă, mai e și un mic bar în față, zeci de fructe așezate frumos în locul lor de pe acest bar așteaptă să fie stoarse la petrecerea de mai târziu, în coctail-uri scumpe. Apropierea mea de tavan îmi dă o perspectivă care mă relaxează...