sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Vis 2 - 30 ianuarie

Alt vis în același tip de peisaj straniu, acum el susține coaja unui decor deșertic, o lumină de zi, o briză plăcută, în timp ce privesc cerul senin și limpede, văd luna așa cum se arată ea pe timpul zilei, abia o cojiță spumoasă, număr câteva stele care îmi șoptesc ceva. Spun despre asta celor două persoane cu care sunt, între ele Andr. M. O simt la fel de suspicioasă ca înainte de lunga tăcere dintre noi, nu s-a schimbat... Citisem undeva că e acest aspect al cerului prevestitor de neînțelegeri, în sensul în care oameni care te cunossc binișor, te bănuiesc de mari nesincerități fără să ai vreo vină, un timp al înțelegerii pe dos. E un cer atât de ușor ca pânza unei ape alcătuite din aer, îmi vine să îl beau și să înot în sus. Privesc doar cerul în timp ce mergem pe buza unui mal îngust mărginit de un gard, întocmai ca cel de la Carpen, drumul mare se întinde câțiva centimetri mai jos de acest mal pe care cresc hurducat câțiva pruni. Printre pruni, lângă gard, o femeie de cam 40 de ai a cărei față o cunosc vag. Mă uit mai atentă, e Minodora, prietena mea de la Carpen pe care n-am mai văzut-o de când eram mici! Cât s-a schimbat... dar ea e. Îi sar în brațe, ne ținem strâns, îi povestesc ceva, apoi mă întorc spre A. și grupul ei, le spun cine e. A., exact cum prevestise profeția despre vreme, ia asta ca pe o trădare din partea mea și face bot. Prefer să nu pierd timpul cu explicații zadarnice, mă întorc spre Minodora și plecăm, fiindcă îi promisesem că vin pe la ea să povestim.
Înainte de asta, alt vis cu un tren fistichiu, aglomerat, stăm deasupra lui cam cum se întâmplă în India, într-o intersecție cobor, iau altul, parcă am mai avut într-o formă sau alta visul ăsta...

Niciun comentariu: